Energia psihică şi echilibrul psihic. Constelarea

Extras din„Componenta energetică a psihicului uman: perspectivă psihofilosofică”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2005 ISBN 973-663-226-1

 Ceea ce deosebeste fundamental personalitatea energetică de celelalte tipuri de personalitate este tocmai energia, dominanta energetică fiind cea care face diferenţa. Omul zilelor noastre este unul din cei mai mari consumatori de energie, dacă nu cel mai mare. Dar, înainte de a fi consumator, omul este creator de energie: de la energia convenţională la cea neconvenţională, de la energia biologică (bioenergie) la energia psihică, acest ultim tip de energie fiind subiectul analizei în paginile ce urmează.

Problematica energiei psihice nu reprezintă nicidecum o noutate, filosofi şi psihologi deopotrivă fiind deacord cu existenţa aecstui tip specific de energie, propriu numai omului. Dacă în ceea ce priveşte existenţa energiei psihice s-a ajuns oarecum la un consens, nu la fel stau lucrurile când este vorba de provenienţa acesteia, sau de rolul ei, ca realitate de-sine-stătătoare în universul psihic al omului zilelor noastre.

Acceptarea punctului de vedere conform căruia energia psihică ar avea o provenienţă externă nu ne poate mulţumi. Dacă energia psihică ar fi indusă de ceva din afară, atunci ar însemna că am admite implicit concepţia biblică a creării omului de către o forţă supranaturală, adică de Dumnezeu. Or, acum, în mileniul trei, o asemenea concepţie mistică este împărtăşită de tot mai puţini dintre semenii noştri şi în nici un caz de oamenii de ştiinţă. De fapt, teza biblică a creerii lumii de către Dumnezeu este vulnerabilă prin însăşi construcţia sa, contrazicându-se prin incosistenţa logică a propriilor afirmaţii. Dacă am admite că Dumnezeu este cel care a creat omul după chipul şi asemănarea sa, atunci cum se explică diversitatea raselor umane care coexistă pe Terra şi, încă mai mult, individualităţile în cadrul acestora? Răspunsul ni l-a oferit încă de mult genetica. Şi, la fel, mai departe, crearea corpurilor cereşti, a căror mişcare se identifică cu cele mai perfecte linii geometrice, ceea ce l-a determinat pe Platon (427-347 î.e.n.) să constate, nu fără ironie, că parcă Dumnezeu ar fi fost geometru.

Dar, cum se produce în realitate revenirea la starea de echilibru când acesta este compromisă temporar? Pentru a înţelege mecanismul restabilirii echilibrului psihic vom apela la un concept pe care reputatul psiholog militar Constantin Atanasiu l-a denumit „constelare”. Întrebarea care apare este însă cum se manifestă în fapt ceea ce în continuare vom numi constelare.

Vom spune pentru început că individul, analizat psihic, dispune de forţe lăuntrice multiple, unele nebuloase, de la insticte la înclinaţie şi preconştient, altele – treptat mai clare – de la afecte, voinţă, până la conştiinţă. Temperamentul, caracterul şi aptitudinile dau contur concret personalităţii individului, prefigurând înfăţişarea unităţii lăuntrului lor uman energetic, denumit mai sus constelare. De fapt, conceptul de „constelare” doreşte să desemneze că este posibil ca la un moment dat o funcţie psihică să domine procesele psihice normale sau să predomine alte funcţii psihice angajate în mecanismul psihic, producând acel dezechilibru psihic temporar amintit mai sus. Uneori suntem raţionali excesiv, alteori comportarea noastră e dominată de afectivitate şi niciodată ambele în echilibru perfect.

Rolul constelării este tocmai acela de a restabili echilibrul psihic, armonia, întrucât aceasta din urmă se naşte din funcţionalitate şi din constelare, ambele risipind orice încercare de manifestare a disonanţei. Manifestarea puternică a personalităţii individului la un moment dat este dovada palpabilă a constelării tari, oportune şi de durată, fără de care echilibrul psihic nu este posibil. Constelarea – cheie a funcţionalităţii psihicului uman – este cea care acceptă, respinge, combină, asimilează, topeşte, într-un cuvânt, prelucrează socialitatea absorbită cu acordul umanului. Constelarea, deci, ca proces integrator, nu figurează numai psihicul, ci orânduieşte complexitatea interiorizată, rezolvă dialogul om/mediu natural şi/sau social, precum şi intern.

Constelarea este posibilă tocmai datorită faptului că psihicul uman se comportă ca un sistem cibernetic deschis cu autoreglare, trecând cu uşurinţă de la starea de dezechilibru la cea de echilibru relativ. Aceasta se întâmplă în cazuri normale, în cazurile patologice fiind necesară intervenţia „din afara” sistemului. Această intervenţie este posibilă tocmai datorită dinamicii sistemului energetic al psihicului uman, care, în anumite condiţii, permite transferul de energie psihică de la o personalitate la alta.

Extras din„Componenta energetică a psihicului uman: perspectivă psihofilosofică”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2005 ISBN 973-663-226-1

Acest articol a fost publicat în Componenta energetică a psihicului uman. Salvează legătura permanentă.

6 răspunsuri la Energia psihică şi echilibrul psihic. Constelarea

  1. george spune:

    Ce spune nea cutare asta cu privire la crearea omului de catre DUMNEZEU? Iata ce spune: De fapt, teza biblică a creerii lumii de către Dumnezeu este vulnerabilă prin însăşi construcţia sa, contrazicându-se prin incosistenţa logică a propriilor afirmaţii. Dacă am admite că Dumnezeu este cel care a creat omul după chipul şi asemănarea sa, atunci cum se explică diversitatea raselor umane care coexistă pe Terra şi, încă mai mult, individualităţile în cadrul acestora? Răspunsul ni l-a oferit încă de mult genetica. Şi, la fel, mai departe, crearea corpurilor cereşti, a căror mişcare se identifică cu cele mai perfecte linii geometrice, ceea ce l-a determinat pe Platon (427-347 î.e.n.) să constate, nu fără ironie, că parcă Dumnezeu ar fi fost geometru.
    Pai nene, citeste si tu in cartea de geografie de clasa a9a ca sa vezi raspunsul cu privire la diversitatea rasei umane si cum s-a produs ea si nu te mai da destept si vb dupa aia, iar la faptul ca Dumnezeu ar fi geometru iti raspund ca Dumnezeu are perfectiunea deplina, adik este Supremul Geometru, caci toate le-a creat cu o precizie. De care? Evident dumnezeiasca.

  2. Hriscu Gheorghe spune:

    Am avut probleme neurologice din adolescenta. Acum am 41 ani.Ma simt mai bine.Simt ca psihicul nu mai are energia necesara.Am o anumita slabiciune psihica, mai ales in partea stanga-spate.Nu am mai fost om in echilibru psihic de ani de zile. Va rog poate ma ajuta cineva.

  3. popescu nicolae spune:

    Cum poate sa aminteasca despre energia psihica fara sa-l citeze pe St.Odobleja cu Psihologia consonantista. Constelearea este o consonanta.

  4. Ketchum Elena Mihaela spune:

    Dumnezeu , creatorul intregului Univers nu invata ..oamenii de stiinta ,,ceva .El se simte.Este omnipotent . Prin mintea de muritor omul nu il descopera pe Dumnezeu.
    Mai bine nu va pierdeti vremea cu parerile tuturor.
    Cunoasteti-va sufletul. Intelegeti cu blandete cine sunteti.Cu adevarat.
    Ce puteri interioare aveti.
    Ce talente si abilitati. Restul este vorba goala. Nu lasati viata sa treaca pe langa voi.,,Oamenii de stiinta,, inca mai bajbaie , e treaba lor.
    Energia psihica este focul trairii din inima voastra. Dragostea de viata. Placerea de a fi , a simti si mai ales a creea. Noul , beneficul , folositorul. Succes . Exprimati-va simplu.

Dă-i un răspuns lui Hriscu Gheorghe Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *