Integrare comportamentală


Educația și comportamentul pot fi cercetate din mai multe unghiuri. Comportamentul este un proces psihomotor, care interesează educația, având la temelie o atitudine internă. Avem un comportament aparent (limbaj vorbit ori gestual, expresivitatea feții, mișcării etc.), dar și unul inaparent (interiorul uman). La dialogul educator-educat participă atât conduita vizibilă cât și cea invizibilă.

Educația militară, urmărind formarea ostașului pentru lupta armată, trebuie să-și centreze efortul asupra omenescului. Noi am susținut, ca obiect al acestei educații, modelarea firii ca ostaș. Plecăm de la constatarea că, în unitatea militară, ostașii cu potențial educativ sunt forțe integrate și deci „incluși” unității, pe când între ei (nefiind identici) observăm intersecții pe un fond comun.

Relația interpersonală va fi X1X2, adică existența ostașului X1 se intersectează cu a tovarășului de arme X2, dar ea față de concepția tactică (D) și față de misiune (M) este inclusă:

 

untitled.jpg

 

 Constelările interioare (atitudini) ale luptătorului când nu au puncte comune nu se intersectează. Idealul este ca intersecția să se dezvolte până la contopire.

Relația mediul militar-ostaș privește dialogul soldatului și gradatului voluntar cu existența din afara lor. Relația poate fi reprezentată prin simpla formulă  SGV – R.    Dar, marea majoritate a cazurilor nu pot fi rezolvate automat. În universul ostășesc sunt realizări unde hărnicia, inițiativa, inteligența tehnică, punctualitatea și toate aptitudinile cerute de competitivitate dovedesc că avem de-a face cu un proces complex astfel încât nu este posibil să preluăm formula enunțată, din care absentează prelucrarea de către interiorul uman a fluxului primit din partea mediului. Deci, relația SGV – R, pe care o întâlnim  la mulţi cercetători , este nesatisfăcătoare. Ea poate fi valabilă în cazul calculatoarelor electronice și computerelor, unde din memoria lor se analizează soluțiile în vederea alegerii celei optime. Dar le lipsesc procesele lăuntrice, conștiința, remanențele educaționale care fac posibilă inovația, originalitatea. Acest fapt diferențiază radical omul de mașină. Educația caută să perfecționeze tocmai procesul uman, care surclasează înfruntarea computerelor.

Revenind la dialogul educațional ca instrument eficace pentru desăvârșirea ostășească accentuăm că posibilitatea de reușită rezidă în măsura în care soldatul și gradatul voluntar (SGV) își dau seama de situație prin prelucrare (O) și pot da un răspuns (R) cât mai adecvat îndeplinirii misiunii. De asemenea, în dialogul educativ, atât comandantul (instructorul), cât și executantul (educatul) urmăresc procesul înțelegerii, în sensul ca sugestia, stimularea, prevenirea, frânarea să intervină eficient în deliberarea subiectului și să-i accelereze constelarea potențială pentru anticiparea evenimentului. Interesul este ca instruitul (executantul) prin participare să-și dea seama de eficiența acestei conlucrări cu caracter prospectiv. Bazați pe necesitatea înțelegerii și pe aportul pozitiv al dialogului propunem, în procesul educațional, relația calitativă cu implicație logică: SGV – O – R.

Acest articol a fost publicat în Coordonate psihopedagogice ale educatiei ostasesti. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *