Arma psihologică – un alt gen de armă

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

[…]

În condiţiile în care arma psihologică s-a impus ca o categorie distinctă de armă, iar războiul psihologic face nenumărate victime atât în rândul militarilor, dar şi al civililor, ni se pare firesc ca o carte care tratează fundamentele psihologice ale luptei armate să prezinte încă de la început câteva consideraţii referitoare la arma psihologică.

Este foarte probabil ca până acum Lawrence* să ne fi oferit cea mai cuprinzătoare imagine, redată în scris, a armei psihologice. “Este necesar – afirma Lawrence în “Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii” – ca, pe lângă conştiinţa oamenilor noştri, care deţin rolul principal, să abordăm, pe cât posibil, conştiinţa inamicilor noştri, apoi pe cea a celor care ne sprijină din spatele liniilor noastre de luptă şi a celor din spatele liniilor de luptă ale inamicului care aşteaptă sfârşitul luptei şi, în sfârşit, pe cea a spectatorilor neutri. Nu vom obţine victoria sau, mai degrabă, nu vom găsi căile de ajungere la ea decât folosind arma psihologică”. Pornind de la o asemenea descriere, se poate aprecia că aceasta armă a fost folosită, mai mult sau mai puţin conştient, de-a lungul secolelor. Deocamdată, cele mai vechi date privind folosirea ei în război le găsim în “Istoriile” lui Herodot (c. 484-425 î.Hr.) şi se consideră că Temistocle (526-460 î.Hr.) a fost primul care a folosit-o, obţinând răsunătoarea victorie de la Salamina (480 î.Hr.) asupra flotei persane.

Astăzi, rolul psihologilor militari în procesul instruirii pentru luptă a subunităţilor şi unităţilor a devenit incontestabil. Se vorbeşte tot mai mult despre arma psihologică şi pregătirea corespunzătoare a luptătorilor pentru folosirea şi/sau contracararea efectelor ei. Profesorul doctor Iosif Borgosz apreciază convingerile create de către psihologii militari, în rândurile comandanţilor şi instructorilor din armatele Statelor Unite, Angliei şi Franţei, asupra necesităţii asocierii pregătirii corespunzătoare naturii psihice (menită să creeze “rezistenţa psihică” a militarilor şi să diminueze “pierderile psihice”) cu modernizarea tacticii, strategiei şi dezvoltarea armelor inteligente de mare precizie.

Pentru “cel de-al treilea val” programele pregătirii psihice pentru luptă includ concepte şi sintagme ca “rezistenţă specifică” sau “al patrulea gen de armă” puse în dreptul armei psihologice, iar roadele formării luptătorilor în acest domeniu s-au concretizat în războiul din Golful Persic, la care au participat efectiv şi psihologii militari.

Din perspectivă istorică, importanţa armei psihologice a crescut atunci când conflictele au îmbrăcat şi o haină ideologică sau au luat forma unor acţiuni revoluţionare (Revoluţia franceză, lupta împotriva imperiilor coloniale etc.) şi s-a evidenţiat îndeosebi în cele două conflagraţii din prima jumătate a secolului nostru. În pofida acestei relevanţe, de-a lungul mileniilor, bilanţurile de front menţionează pierderile materiale şi umane ale părţilor combatante, dar niciunul nu pomeneşte nimic despre “pierderile psihice”.

În ultima vreme, psihologia şi-a consolidat statutul său ştiinţific, iar rolul îi este tot mai puternic recunoscut în investigaţiile, instruirea şi educaţia din armată. De pildă, psihologii americani au purces la completarea cursului de istorie militară cu date deduse din documentele războaielor, iar travaliul lor amplu şi sistematic se soldează în studii, eseuri, lucrări de alt gen, în care investigaţiile istorice se conjugă cu problemele contemporane ale psihologiei luptei armate.

[…]


* Thomas Edward Lawrence (1888-1935), colonel englez. Agent britanic în Orientul Apropiat, în timpul primului război mondial, cu misiunea de a organiza și a dirija răscoala antiotomană a arabilor. Jurnalul alcătuit cu această ocazie, apărut sub titlul Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii (în versiune prescurtată Revolta în deșert), evocă, în aluzii simbolice, experiența sa de viață.

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

Acest articol a fost publicat în Fundamente psihologice ale luptei armate. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Arma psihologică – un alt gen de armă

  1. MISA spune:

    Daca se poate mai multa info sau ceva adrese despre psihologia militara!Multumesc anticipat!

  2. un geto-dac spune:

    buna ziua,e foarte buna cartea, dar daca se potate mai multa informatie despre razboiul psihologic, depsre traumele suferite de soldati intorsi din misiuni.Unde as putea gasi, mai multe carti de psihologie militare?am vazut pe un sait dar, nu ma lasa sa le cumpar http://www.psihodiagnostic.ro/category/lucrari-psihomil-iv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *