[…]
Ceea ce deosebeşte fundamental personalitatea energetică de celelalte tipuri de personalitate este tocmai energia, dominanta energetică fiind cea care face diferenţa. Omul zilelor noastre este unul din cei mai mari consumatori de energie, dacă nu cel mai mare. Dar, înainte de a fi consumator, omul este creator de energie: de la energia convenţională la cea neconvenţională, de la energia biologică (bioenergie) la energia psihică, acest ultim tip de energie fiind subiectul analizei în paginile ce urmează.
Problematica energiei psihice nu reprezintă nicidecum o noutate5, filosofi şi psihologi deopotrivă fiind de acord cu existenţa acestui tip specific de energie, propriu numai omului. Dacă în ceea ce priveşte existenţa energiei psihice s-a ajuns oarecum la un consens, nu la fel stau lucrurile când este vorba de provenienţa acesteia sau de rolul ei, ca realitate de-sine-stătătoare în universul psihic al omului zilelor noastre.
Acceptarea punctului de vedere conform căruia energia psihică ar avea o provenienţă externă nu ne poate mulţumi. Dacă energia psihică ar fi indusă de ceva din afară, atunci ar însemna că am admite implicit concepţia biblică a creării omului de către o forţă supranaturală, adică de Dumnezeu, ceea ce e din ce în ce mai greu de acceptat, chiar dacă uneori ne minunăm de perfecţiunea fenomenelor şi proceselor din natură şi, de ce nu, a omului însuşi. La fel suntem de uimiţi de perfecţiunea corpurilor cereşti, a căror mişcare se identifică cu cele mai perfecte linii geometrice, ceea ce l-a determinat pe Platon să constate că parcă Dumnezeu ar fi fost geometru.
În realitate, sesizează profesorul şi omul de ştiinţă român Dumitru Constantin, materia, ca substanţă şi energie perceptibile prin simţuri, dar şi ca profunzimi inaccesibile simţurilor noastre, există. Viaţa există. Inteligenţa există. Există în consecinţă şi o sursă a lor, situată dincolo de posibilitatea noastră de demonstraţie directă. Religiile au numit această sursă primordială Dumnezeu. Şcoala de la Princeton i-a spus „Conştiinţă Cosmică”, noi am denumi-o Inteligenţă organizatoare şi coordonatoare de univers. Există, aşadar, o inteligenţă prezentă în toate manifestările din Univers – cauza primă şi ultimă a tuturor lucrurilor. Este prezentă în caracterul legităţilor de organizare a materiei, traversează instinctele întregii lumi animale, disipează angrenajul miliardelor de celule vii şi defineşte toate formele de manifestare ale deciziei, cu corolarul său – gândirea umană. O singură raţiune transpare „de sus” şi până „jos”: raţiunea legilor cosmice, raţiunea lumii vegetale, raţiunea lumii animale, raţiunea umană şi Raţiunea care le pune pe toate acestea într-un armonios acord. Raţiunea „de dincolo” coincide numai arareori cu raţiunea noastră, pentru că acolo este un „Savoir Absolu” (Jung*), o cunoaştere absolută în care „se văd” toate cauzele, iar aici, jos, este o cunoaştere doar limitată. Vom vedea ca urmare numai cauzele imediate în care ne implicăm şi le vom ignora pe cele îndepărtate6.
[…]
Se impun, totuşi, câteva precizări. Fiind sisteme deschise în care se petrec permanente schimburi de energie cu exteriorul, structurile psihice nu se pot afla într-un echilibru stabil. Ele „risipesc” în permanenţă energia – motiv care l-a determinat pe Ilya Prigogine să le numească „structuri disipative”. În ciuda a ceea ce s-ar putea sugera prin crearea termenului de „constante interne”, structurile psihice nu sunt niciodată într-un echilibru static, ci dinamic. Astfel, am putea defini viaţa ca o continuă oscilaţie în jurul unui punct de echilibru. Menţinerea funcţionalităţii într-un echilibru continuu adaptat necesităţilor de moment ca şi în perspectivă ale sistemului psihic se realizează prin procese de autoreglare, la baza cărora stau conexiunile inverse (feedback). Prin aceste posibilităţi de autoreglare, antientropice, sistemul psihic, sistemele vii în genere se deosebesc de cele fizice, unde sensul de scurgere este univoc entropic[1].
Dar cum se produce în realitate revenirea la starea de echilibru când aceasta este compromisă temporar? Pentru a înţelege mecanismul restabilirii echilibrului psihic vom apela la un concept pe care reputatul psiholog militar Constantin Atanasiu l-a denumit „constelare”[2]. Întrebarea care apare este însă cum se manifestă în fapt ceea ce în continuare vom numi constelare? Să vedem deci ce se înţelege prin constelare.
Vom spune pentru început că individul, analizat psihic, dispune de forţe lăuntrice multiple, unele nebuloase, de la instincte la înclinaţie şi preconştient, altele – treptat mai clare – de la afecte, voinţă, până la conştiinţă. Temperamentul, caracterul şi aptitudinile dau contur concret personalităţii individului, prefigurând înfăţişarea unităţii lăuntrului său uman energetic, denumit mai sus constelare, ca proces energetic interior, producând conţinuturi şi atitudini prin împletire, combinare, înnoire, schimbarea forţelor subiectului (substanţa umană) cu elemente sociale, profesionale, culturale. De fapt, conceptul de „constelare” doreşte să desemneze că este posibil ca la un moment dat o funcţie psihică să domine procesele psihice normale sau să predomine alte funcţii psihice angajate în mecanismul psihic, producând acel dezechilibru psihic temporar amintit mai sus. De exemplu, uneori suntem raţionali excesiv, alteori comportarea noastră e dominată de afectivitate şi niciodată ambele în echilibru perfect.
Rolul constelării este tocmai acela de a restabili echilibrul psihic, armonia, întrucât aceasta din urmă se naşte din funcţionalitate şi din constelare, ambele risipind orice încercare de manifestare a disonanţei. Manifestarea puternică a personalităţii individului la un moment dat este dovada palpabilă a constelării tari, oportune şi de durată, fără de care echilibrul psihic nu este posibil. Constelarea – cheie a funcţionalităţii psihicului uman susţinută energetic – este cea care acceptă, respinge, combină, asimilează, topeşte, într-un cuvânt, prelucrează socialitatea absorbită cu acordul umanului[3]. Constelarea, deci, ca proces integrator, nu figurează numai psihicul, ci orânduieşte complexitatea interiorizată, rezolvă dialogul om/mediu natural şi/sau social, precum şi intern.
[…]
Constelarea este posibilă tocmai datorită faptului că psihicul uman se comportă ca un sistem cibernetic deschis cu autoreglare, trecând cu uşurinţă de la starea de dezechilibru la cea de echilibru relativ. Aşa se întâmplă în majoritatea cazurilor de normalitate, numai uneori, în cazuri speciale, fiind necesară intervenţia „din afara” sistemului. Această intervenţie este posibilă tocmai datorită dinamicii sistemului energetic al psihicului uman, care, în anumite condiţii, permite transferul de energie psihică de la o personalitate la alta.
[…]
[1] Dumitru Constantin Dulcan, Op.cit., p.46-47.
[2] Constantin Atanasiu, Eseu despre educaţia ostăşească, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p.40.
[3] Constantin Atanasiu, Umanul – dimensiune în luptă, Editura Militară, Bucureşti, 1981, p.50-51.
5 Gabriel Dulea, Fundamente psihologice ale luptei armate, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002, p.62-69.
* Carl Gustav Jung (1875-1961), psiholog şi psihiatru elveţian. Iniţial, discipol al lui Freud, ulterior s-a îndepărtat de acesta, înlocuind noţiunea de „libido” prin aceea de „inconştient” ancestral. A deosebit tipurile introvertit şi extrovertit.
6 Dumitru Constantin Dulcan, Op.cit., p.295-296.
Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007
Articolul (din cartea) d-lui prof. Colonel G. Dulea contine un mesaj interesant pentru ca prefigureaza noua orientare in abordarea psihologica unitara a umanului. Cartea pare a fi interesanta…
Ilie.Aurel@yahoo.com
Corpul fiintelor [ oameni , animale , plante, microbi, tot ce contine apa si curent electric ,dar si alte substante pe post de moderator de energie cum ar fi oxigenul si carbonul ] pot distribui controlat bioenergia chiar si dupa ce curentul electric a fost oprit din cauza implementarii unor virtejuri de bioemergie si seamana cu memoria flexibila la calculator de tip bimar prin atractie = 0 si respingere = 1 , uneori poate fi reprezentat atractie=-1 si respingere=1 din cauza ca suma a doua energii -1+1=0 adica omogenizarea cimpurilor rezulta o depresiune care atrage alte energii , masa este intotdeauna pozitiva , chiar daca suma energiilor ar da zero ,tot ar exista forta gravitationala [ atractie universala]. Faptil ca ai ceva in plus energie rezulta ca o poti ceda respingerea 1 devine atractie 0 si nu atractie -1 , iar cind ai atractie -1 dupa cedarea energiei devine atractie 0 , masa se pastreaza si se transfera , insa acumularea de energie de atractie scade presiunea statica si astfel creste greutatea statica a obiectului , in cazul in care acumuleaza energie de respingere creste presiunea statica si astfel creste antigravitatia statica ,mai exact corpul are o greutate statica mai mica . In cazul expulzarii energiei ea se manifesta ca un fluid ce are volum , masa mult mai mare decit are energia din formula m=E/c^2 din cauza fortei centrifuge . Orice acceleratie pote deforma bioenergia , iar variatia acceleratiei duce la cresterea bioenergiei , la fel se poate actiona si prin presiune ,forma fundamentala a masei este o presiune alternativa rotativa asupra spatiului astfel incit foaia spatiului poate trece uneori prin masa iar alteori nu cind spatiul este compresat intr-e cele n straturi cvasi-elipsoidale-parabolice-cosinusoidale. Din mecanica presiunea=forta/suprafata , noi avem suprafata-forta-suprafata in sazul masei ,iar in cazul energiei avem opusul forta-suprafata-forta in mod rotativ cele doua sunt identice daca unim pe un cerc avem suprafata-forta-suprafata-forta-suprafata-forta , rezulta o sfera cu energie cinetica si cu energie potentiala . Unda este o propagare a perturbatiei fortei intr-e doua suprafete mobile si deformabile elastic , suprafata este o deformatie a timpului relativ si se contracta cind timpul relativ se micsoreaza , energia acumulata in sfera volum aproape constant , functioneaza ca in cazul in care avem un balon cu aer si vrem sa-l umflam , pentru a intra in acelasi volum ,racim balonul cu aer ,in cazul energiei excesul de energie micsoreaza timpul relativ iar presiunea energiei face ca timpul sa tinda catre valoarea initiala in functie de presiunea totala , uneori avem energie cinetica pura ,,deci presiunea este minima iar alteori avem forte acumulate inertial pe traiectorii curbe , deci avem si energie potentiala relativa ,nu doar energie potentiala gravitationala . Legea conservarii energiei este valabila doar atunci cind convertim toate energiile in energii potentiale statice in raport cu centrul de presiune si nu cel de masa din cauza ca in timpul stationarii , orice actiune asupra corpului in sensul de a masura masa duce la modificarea energiei corpului oricit de putin. Eu studiez ca un hoby aceste lucruri , rotesc obiecte suspendate de fir , prin telekinezie cu ochii ,palma , piele ,muschi , nervi , creer , si alte parti posibile mai greu , si am masurat puterea organelor: ochi 1 milivat , palma 25milivati talpa 15 milivati burta 30 milivati ,creer 20 milivati , dar corpul uman are disponibil intre 10 si 50 vati ,dar nu o poate transforma pe toata , o mare parte se transforma in flux de caldura. Procesul invers este intilnit la plante : fotosinteza . Si omul poate transforma o mica parte din lumina in bioenergie sau alta energie dar cu consum de energie electrica sau prin variatia potentialului electrochimic. In urma sintezei bioenergie omul ,cum e el rau ,polueaza mediul cu radiatii ultraviolete in loc sa emita doar infrarosii . Mai emite in plus pulsuri electromagnetice radio 200kHz dar si alte frecvente . Cel mai rau influienteaza modelarea in amplitudine si nu modelarea in frecventa . Modelind amplitudinea poti face telepatie , iat modelind frecventa faci telekinezie , doua lucruri rele simultan. Daca nu ai o viata armonioasa poti infesta tot universul si doar gravitatia puternica ar putea curata universul , adica gaurile negre. Nu exista materie neagra , si nici energie neagra , totul este un efect al inertiei ce dureaza mult pina se dezgheata complet , la fel cum un arbore inghetat invie primavara , tot asa si universul incepe sa se accelereze din cauza patrunderii caldurii in interiorul masei chiar in centrul ei prim multimea de straturi de energie , sau in celalalt caz este enrgie acumulata prin rezonanta centrifuga si variatia masei , masa se transforma in energie cinetica si in variatie de presiune negativa , adica masa se relaxeaza lent , in cazul relaxarii rapide emite lumina , in acest caz masa totala este conctanta . Universul se dilata dar se poate si contracta in cazul transformarii luminii in bioenergie pozitiva , de atractie , apoi in energie cinetica , totul ar putea reveni la normal. O influienta oricit de mica a omului ar putea decide sensul universului , initial se afla aproape de limita echilibrului , universul poate memora presiuni statice si poate direstiona presiuni dinamice , depinde cine il conduce bine. Un pas mic pentru om , un pas mare pentru univers ; si mai termimati cu joaca de copii de-a armata ca nimeni nu castiga decit ce primeste si ce i-si ia , nimic altceva , faima , bogatia sunt nimicuri ,viata plina este totul . Si fara suparare , urasc medicii mincinosi ,si politicienii increzuti si palizi la fata.