Interacţiune. Relaţii intra şi interpersonale. Despre coeziune

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

[…]

Am abordat până acum procesele şi fenomenele specifice grupului militar prin prisma psihologiei sociale, aşa cum am afirmat, însăşi psihologia luptei fiind o formă de psihologie socială. S-ar putea considera că prin psihologia socială ar fi posibilă rezolvarea problemei, dar atunci pe nedrept s-ar trece peste prioritatea socialităţii care este apanajul sociologiei. Deşi psihologia socială şi sociologia se întrepătrund, există deosebiri specifice, “sociologia ocupându-se de realitatea socială obiectivă în toată complexitatea ei, iar psihologia socială de latura subiectivă a acestei realităţi”[1]. În studiul fenomenului militar “nu poate exista o sociologie şi o psihologie pure şi /…/, în special în domeniul luptei, stările de trăire cu determinări şi incertitudini nu pot fi investigate fără aportul ambelor discipline”[2]. În acest sens, putem vorbi de psihosociologie sau de sociopsihologie, în funcţie de ponderea pe care o reprezintă una sau alta din cele două ştiinţe în tratarea problematicii propuse spre abordare.

Să urmărim însă ce fenomene se petrec în grupul militar de la constituire sa până la atingerea performanţei închegării sale – realizarea coeziunii, pentru care sunt necesare, după părerea sociologilor, cel puţin trei condiţii: contactul spaţial, contactul psihic şi contactul social.

Contactul spaţial este una din condiţiile primare îndeplinite prin faptul că militarii îşi desfăşoară activitatea în cazarmă sau pe câmpul de instrucţie, aflându-se împreună la instrucție, servitul mesei sau odihnă. Se îndeplineşte deci condiţia elementară a contactului spaţial.

Şi contactul psihic are toate premisele de manifestare. Chiar de la angajare militarii sunt repartizaţi în structuri organizatorice specifice aptitudinilor şi deprinderilor dobândite încă din viaţa civilă. Sunt adunaţi în locuri special destinate, unde îşi cunosc comandanţii nemijlociţi (de obicei comandantul subunităţii şi comandanţii de grupe). Are loc repartizarea pe grupe şi funcţii în cadrul acestora. Militarilor nu le este indiferent acest moment important al constituirii grupului. “Tinerii adunaţi se observă reciproc, înregistrează înfăţişarea exterioară, se prezintă reciproc, întreabă numele şi prenumele, încep primele discuţii şi schimburi de informaţii despre sine, despre ceea ce îi interesează şi încep să caute unele probleme comune”[3]. Apare contactul psihic ca premisă a coeziunii sufleteşti. Dar “observarea unei persoane străine constituie, din punct de vedere psihologic, un proces foarte complicat /…/, înseamnă înregistrarea caracteristicilor ei, a aspectului exterior, a trăsăturilor intelectuale şi de caracter, a cunoştinţelor pe care le posedă etc.”[4].

Simplul contact psihic nu este însă suficient pentru realizarea coeziunii. Este nevoie de instaurarea unei legături psihice durabile, atunci când interesul membrilor grupului duce la apariţia premiselor unei simpatii reciproce, unei colegialităţi, ataşament sentimental etc. Dar pentru aceasta militarii trebuie să se cunoască în activităţile comune, unde intră în interacţiune. Se face încă un pas spre coeziune.

[…]

Analiza întreprinsă până acum în acest capitol ne va facilita înţelegerea fenomenului psihosocial care este „coeziunea”, faţă de care se manifestă un interes crescând în ultima perioadă.

În sens larg, coeziunea socială se defineşte „ca un sistem organizat de relaţii, instituţii, mijloace de control social, care concentrează indivizii, subgrupurile şi alte elemente componente ale colectivităţii într-un întreg capabil să existe şi să se dezvolte. Fiecare colectivitate, dacă trebuie să existe şi să se dezvolte, trebuie să aibă o coeziune care să dea naştere sudurii ei interioare, care asigură satisfacerea nevoilor individuale şi colective, loialitatea membrilor faţă de întreg, opunerea faţă de alte colectivităţi sau colaborarea cu ele, într-un cuvânt fiecare colectivitate trebuie să fie organizată şi ordonată intern”[1].

Din punct de vedere militar, coeziunea este considerată rezultanta superioară a formării grupului militar, a funcţionării sistemului de relaţii formale (statuate în reglementări) şi informale (interpersonale) în condiţiile concrete ale procesului instructiv-educativ, a îmbinării specifice a factorilor psihosociali ce-i determină structura şi configuraţia proprie. Aceasta exprimă unitatea psihosocială a membrilor grupului militar.

La baza structurii interne şi a coeziunii grupului militar stau: conştientizarea de către militari a scopului major pentru care acesta fiinţează; atitudinea lor favorizabilă faţă de sarcinile (misiunile) încredinţate; relaţiile interpersonale pozitive apărute în câmpul activităţii desfăşurate în comun. Împărtăşind acelaşi mod de viaţă, într-un context de instruire şi formare intensivă şi riguroasă, în condiţiile mai mult sau mai puţin dificile trăite în comun la militarii din cadrul grupului se cultivă o identitate de scopuri, atitudini şi valori, fiecare individualizate, fuzionând cu celelalte, ceea ce duce la formarea sentimentului de apartenenţă la grupul militar. „Activitatea şi modelul de acţiune militară implică apariţia sentimentului identităţii al unităţii organice a grupului şi al singularităţii sale”[2].

Coeziunea grupului militar constituie fenomenul psihosocial rezultat al interacţiunii unor factori obiectivi şi subiectivi din mediul şi activitatea militară care pot fi luaţi în considerare în aprecierea (măsurarea) coeziunii la un moment dat.

Dintre factorii obiectivi care contribuie la dezvoltarea coeziunii grupului militar amintim: mărimea grupului (cu cât este mai restrâns, raporturile directe de comunicare şi participarea la viaţa comună sunt mai puternice); angajarea grupului în acţiuni comune, în situaţii cu diverse solicitări complexe (trageri de luptă sau demonstrative, exerciţii tactice, antrenamente, activităţi în timpul liber etc.); eficienţa activităţilor desfăşurate în comun (dacă acestea oferă sau nu satisfacţii de ordin profesional şi moral); unitatea eforturilor individuale, care duce la obţinerea unor rezultate superioare, iar acestea la recunoaşteri şi aprecieri pozitive, la amplificarea prestigiului colectiv, la creşterea motivaţiei pentru acţiune, la apropierea afectivă dintre militari, dintre comandanţi şi subordonaţi; sistemul de obligaţii şi drepturi, de recompense şi pedepse, care se cere permanent reglat pentru a se evita distorsiunile; stabilitatea compunerii grupului militar pe o perioadă cât mai mare de timp.

Din rândul factorilor subiectivi, care trebuie luaţi în considerare când avem în vedere dezvoltarea coeziunii grupului militar, menţionăm: consensul cognitiv şi afectiv, care indică formarea unor atitudini asemănătoare la toţi militarii faţă de aceleaşi evenimente; nevoia psihosocială de relaţionare cu ceilalţi, care are la bază trebuinţa de incluziune, de apartenenţă la grupul militar, trebuinţa de control a altora sau din partea altora şi trebuinţa de afecţiune, apreciere din partea celorlalţi; adaptarea conştientă şi fermă, în toate împrejurările, la prevederile actelor normative care reglementează activitatea grupului militar; capacitatea de autocontrol şi autoreglare a comportamentului la cerinţele grupului etc.

[…]


[1] Dicţionar de psihologie socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1981, p.201
[2] General-maior (r) dr. Constantin Atanasiu, Umanul – dimensiune în luptă, Editura Militară, Bucureşti 1981, p.35
[3] Jan Szcepanski, Noţiuni elementare de sociologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1972, p.136
[4] Idem

[1] Jan Szcepanski, Op.cit., p.195-196
[2] Sociologie militară, studii, Editura Militară, Bucureşti, 1975, p.198

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

Acest articol a fost publicat în Fundamente psihologice ale luptei armate. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *