Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
Individualizarea activităţii educaţionale se referă nu numai la procesul desfăşurat de comandantul de subunitate pe timpul rezervat instrucţiei, ci şi la influenţele pe care acesta este chemat să le exercite asupra subordonaţilor în toate împrejurările. Munca individuală, bazată pe concluziile psihologiei şi pedagogiei dă posibilitatea desfăşurării unei activităţi educative diferenţiate, folosirii acelor mijloace care exercită cea mai mare influenţă asupra fiecărui militar în parte. Întrega viaţă a subunităţii, ansamblul relaţiilor cu subordonaţii trebuie concepute luând în consideraţie particularităţile subordonaţilor şi nevoia de a exercita o influenţă pozitivă maximă asupra acestora. Dacă influenţează conduita acestora, dacă numeroşi factori pot condiţiona convingerile, mentalităţile şi atitudinile oamenilor, atunci comandantul va veghea ca aceştia să exercite asupra fiecărui om influenţe pozitive. Dacă diverşi factori nu pot avea aceeaşi putere de influenţare asupra tuturor oamenilor, atunci este evident că iscusinţa comandanţilor, măiestria lor pedagogică constă în influenţarea acelor factori care au o influenţă mai puternică asupra subordonaţilor, îndeosebi asupra celor care ridică mai multe probleme. Avem în vedere atât influenţele pozitive, cât şi pe cele negative, deoarece acţiunea pedagogică constă atât în stimularea primelor, cât şi în combaterea secundelor. Aşadar, individualizarea acţiunii educative se referă nu numai la relaţia nemijlocită a comandantului cu fiecare om, ci şi la acţiunea diferenţiată asupra acelor factori care condiţionează formarea şi conduita subordonaţilor.
Asupra militarilor exercită influenţe formative întregul regim de viaţă din subunitate; avem în vedere, de pildă, condiţiile de igienă în care trăiesc, responsabilităţile ce le au pentru îngrijirea bunurilor materiale, relaţiile ce se stabilesc între militarii din subunitate etc. Fiecare din aspectele enumerate poate exercita influenţe fie pozitive, fie negative. Comandantul de subunitate va veghea permanent pentru a descoperi la timp eventualii factori ce exercită o influenţă negativă şi va interveni pentru a-i elimina. Pentru a individualiza corect acţiunea educaţinală, comandantul trebuie să plece de la analiza obişnuinţelor de viaţă şi a mentalităţilor subordonaţilor. Constatând la unii dintre ei obişnuinţe şi mentalităţi negative, neconforme cu normele etice ale societăţii noastre, va încerca să la modifice. Deoarece în acest domeniu nu se obţin efecte imediate, adoptând numai măsuri administrative, este indicat să se acţioneze concomitent pe mai multe căi : discuţii individuale în care se dezvăluie consecinţele negative pentru societate, pentru subunitate şi pentru om a unor practici negative; crearea unor situaţii care pun pe cei vizaţi în situaţii ridicole în faţa colectivului, îndrumarea gradaţilor pentru a şti cum să acţioneze astfel încât să descurajeze în mod real anumite mentalităţi ale subordonaţilor etc.
În combaterea unor mentalităţi sau a unor obişnuinţe de viaţă important este să se persevereze, să se analizeze periodic rezultatele, efectele reale ale fiecărei modalităţi întrebuinţate, să se renunţe la modalităţile ce se dovedesc ineficace şi să se încerce alte variante. Fiind vorba de un proces complicat, este indicat ca în toate cazurile comandantul de subunitate să se consulte periodic cu şeful nemijlocit, pentru a stabili împreună varianta cea mai bună şi a acţiona convergent.
Diferenţierea activităţii educaţionale, îndeosebi pentru a realiza coeziunea subunităţii, o bună stare morală şi disciplinară în subunitate implică luarea în considerare nu numai a militarilor consideraţi „problemă”, ci a tuturor militarilor. Practica atestă existenţa unor oameni care sunt pasivi în subunităţi; ei nu se abat de la normele militare, dar din diverse considerente nu intervin pentru a descuraja manifestări neregulamentare. Comandantul de subunitate, cunoscând ce îi determină să fie pasivi, va acţiona de la caz la caz, fie pentru a le insufla încrederea că sunt în măsură să se facă ascultaţi, fie pentru a-i convinge că intervenţia lor este necesară, fie pentru a le creşte prestigiul în subunitate, fie pentru a-i cointeresa moral să intervină. De asemenea, se impune a se încuraja, a se sprijini toate atitudinile pozitive, toate iniţiativele ce pot concura la întreţinerea unui climat de respect reciproc şi colaborare între toţi militarii din subunităţi.
Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
