Cunoaşterea subordonaţilor prin intermediul analizei rezultatelor activităţii acestora

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Produsul unei activităţi constituie o mărturie a numeroase însuşiri ale omului, el ne furnizează informaţii despre deprinderile şi priceperile omului, despre conştiinciozitatea sa, despre diverse calităţi intelectuale, cunoştinţele şi chiar starea de oboseală a acestuia. Desigur nu toate aspectele enumerate se dezvăluie în aceeaşi măsură în orice produs al unei activităţi. Dacă ne referim, de pildă, la modul în care se prezintă magazia unei companii sau sectorul unei subunităţi ca produs al activităţii unor oameni, atunci obţinem informaţii despre aceştia, diferite de cele ce pot fi obţinute din studiul unei subunităţi considerată ca produs al activităţii comandantului ei, sau din studiul documentelor întocmite într-un stat major. Este indicat ca analiza să se centreze pe principalele activităţi ce decurg din atribuţiile funcţionale ale subordonaţilor. De pildă, în cazul comandanţilor de subunităţi se vor analiza rezultatele obţinute în procesul de instruire a subordonaţilor, în realizarea coeziunii subunităţii, în asigurarea stării disciplinare regulamentare. Aşadar, trebuie să existe o corelaţie între obiectivele cunoaşterii şi produsele activităţii care intră în sfera analizei. Se impune să alegem cu atenţie obiectivele considerate reprezentative, concludente pentru aprecierea unei anumite însuşiri a subordonaţilor. De pildă, pentru a aprecia conştiinciozitatea şi competenţa comandantului de pluton nu este suficient să se analizeze caietul acestuia cu planuri conspecte; este posibil ca acestea să fie meticulos realizate, dar el să neglijeze subunitatea sau invers să dovedească conştiinciozitate şi competenţă în conducerea şi educarea subunităţii, dar să neglijeze caietul cu conspecte. În primul caz, situaţia se poate explica prin tendinţa de a-şi justifica insuccesele prin cauze ce nu îi aparţin spunând parcă: „vedeţi, eu sunt bine pregătit, am făcut totul, dar…”; în al doilea caz, situaţia se poate explica prin subaprecierea utilităţii conspectului pentru raţionalizarea activităţii sale de instructor. Desigur, nu sunt singurele explicaţii posibile; exemplificările vor doar să ilustreze că nu orice obiectiv este concludent.
Pentru a se evita evaluările pripite este indicat să se analizeze produsele mai multor genuri de activităţi şi să se ia în consideraraţie circumstanţele, condiţiile în care au fost realizate. Comparând produsele mai multor genuri de activităţi se micşorează riscul de a considera tipic ceea ce poate fi numai un accident, deoarece ceea ce este caracteristic se repetă. Luând în consideraţie circumstanţele în care omul şi-a desfăşurat activitatea, desprindem şi dificultăţile întâmpinate, diverşi factori ce au afectat calitatea produselor muncii sale, eventuale merite, calităţi ce s-au manifestat tocmai pentru a obţine un rezultat cât
mai bun în situaţii dificile. Trebuie avut în vedere că un rezultat bun sau chiar mediocru, obţinut în circumstanţe dificile, poate dezvălui mai multe însuşiri ale omului decât un rezultat foarte bun obţinut în condiţii normale. De altfel, măiestria celui care desfăşoară o muncă de cunoaştere sistematică constă tocmai în alegerea pentru fiecare subordonat a acelor activităţi şi, ca urmare, produse ale activităţii acestuia, care permit să se surprindă mai bine ceea ce este caracteristic omului […]

Cunoaşterea subordonaţilor presupune o necontenită investigare a raporturilor acestora cu subunitatea. Militarul nu poate fi înţeles făcând abstracţie de sistemul de relaţii din care face parte. El este, înainte de toate, un om aflat într-un complex de relaţii formale şi informale, care-i influenţează activitatea, căruia îi modifică şi el  la rându-i  parametrii. O calitate individuală, raportată la cerinţele echipajului sau ale grupei poate avea uneori efecte nedorite (în situaţii limită este posibil ca o trăsătură de personalitate valoroasă la nivel individual să fie necorespunzătoare la nivelul grupal; de pildă, meticulozitatea unui militar care în plan individual este un lucru pozitiv, în situaţia când grupa trebuie să acţioneze rapid poate deveni factor frenator sau cel puţin perturbator).
Abordăm activitatea educaţională prin prisma raporturilor militar-subunitate, a aspectelor specifice acestei entităţi grupale, care este subunitatea.

Relaţii sociale, activismul sistemului psihic, comportament, biografia psihomorală,mecanisme psihice, performanţă, individualizarea cunoaşterii, anamneza psihosocială(biografia socială), sistem nervos puternic, slab, sistem nervos central neechilibrat, mobilitatea proceselor nervoase, temperament,coleric, sangvinic, flegmatic, melancolic, observarea, convorbirea, obiectivul convorbirii.

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Acest articol a fost publicat în Sociodinamica grupului militar. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *