Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007
[…]
Universul lăuntric al oamenilor este deosebit de complex. De aici şi dificultăţile întâmpinate în analiza şi diagnosticarea stărilor psihice la un moment dat. Oamenii nu pot fi analizaţi izolaţi. În ceea ce dorim noi să aflăm pentru perfecţionarea procesului instructiv-educativ experimentul de laborator nu ne poate ajuta pentru că ei, oamenii, sunt permanent “angrenaţi în reţeaua unor activităţi profesionale şi procese de comunicare, vehiculând informaţii şi opinii, simpatizându-se şi antipatizându-se, declarându-şi sau disimulându-şi intenţiile, fiind veseli sau trişti, ocupaţi sau liberi, după situaţie”[1]. Însăşi lumea noastră este prea complexă pentru a se lăsa uşor descoperită. Şi noi participăm la “jocul” oferit de ea, angajând conştient sau inconştient tot angrenajul psihologic de care dispunem. “Departe de a fi ceva ermetic, un epifenomen, lumea noastră internă se comportă, datorită interacţiunii intrapsihice ca o entitate activă, care lucrează, produce. Iar lucrarea ei înseamnă gândire şi vorbire, reţinere şi uitare, visare şi anticipare, eroare şi îndreptare, dialectica sentimentului plăcerii şi durerii, simţirea şi trăirea bucuriei şi a suferinţei, înseamnă opunere şi armonizare între conştient şi inconştient, destructurare şi restructurare a eului, permanentă elaborare de poziţii şi convingeri, febrila căutare de sine şi efortul continuu de autodefinire”[2].
Care este, totuşi, explicaţia comportării diferite a individului luat ca entitate de-sine-stătătoare şi opus a alteia când simte că are o responsabilitate în grup? De ce unii militari sunt mai rezistenţi, suportând cu stoicism bombardamentul cu stimuli perturbatori, chiar distructivi pe câmpul de luptă, menţinându-şi echilibrul psihic, luciditatea?
Iată motivul care ne-a determinat să facem o incursiune în natura psihicului uman care ne poate aduce argumente lămuritoare pentru ceea ce dorim să realizăm în procesul instruirii pentru luptă sau pe câmpul de bătălie – un echilibru psihic necesar reuşitei în ceea ce ne propunem.
Preocupările pentru descoperirea naturii psihicului nu sunt noi. Constantin Rădulescu-Motru vorbea de energie sufletească. “Energia sufletească nu trebuie să ne-o închipuim ca pe un agent care ar trona în mijlocul fenomenelor sufleteşti, aţâţând mersul unora sau reţinând pe altele. Energia sufletească nu este altceva decât însuşi determinismul cauzal al acestor fenomene, legea lor explicatoare cea mai elementară. O putere sufletească se confirmă de atâtea ori de câte ori se confirmă o lege constantă în succesiunea unor anumite fenomene sufleteşti. Puterea vizuală, puterea memoriei, puterea imaginaţiei etc. sunt denumiri obişnuite pentru a exprima regularitatea cu care anumite fenomene se petrec.”[3]
Preluând şi dezvoltând ideile contemporanului său, cu care a fost de altfel prieten, ca şi cu Ştefan Odobleja, psihologul militar Constantin Atanasiu încearcă şi reuşeşte să facă lumină în ceea ce priveşte natura energetică a psihicului uman. “Toate situaţiile vieţii, stările de veghe ne demonstrează că suntem consumatori de energie psihică. Mai mult, consumăm şi în timpul somnului. Dacă pentru toate energiile folosite de societate descoperim grija de raţionalizare a consumului, oare cea psihică să fie lipsită de această atenţie? Apare necesitatea ca activitatea să fie dirijată, deoarece în fiecare moment de instruire, luptă se gândeşte, se acţionează, aşa că militarul este şi el un permanent consumator. Însăşi autoreglarea, rod al educaţiei, îi pretinde o dozare proporţională a actului pe temeiului principiului economiei forţelor şi a aprovizionării neîntrerupte” [4].
[…]
[1] Pantelimon Golu, Op.cit., p.8-9
[2] Ibidem
[3] Constantin Rădulescu-Motru, Op.cit., p.234
[4] General-maior (r) dr. Constantin Atanasiu , Incursiuni în psihologia luptei, Editura Militară, Bucurelti, 1974, p.40
Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007