Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
Oferă comandanţilor posibilităţi largi de a exercita o influenţă de tip formativ asupra subordonaţilor; pentru a obţine rezultate cât mai bune este necesar să se individualizeze, să se diferenţieze obiectivele şi procedeele de acţiune în funcţie de a)nivelul de cultură generală a subordonaţilor, b)capacitatea acestora de a acorda semnificaţii corecte fenomenelor şi proceselor sociale, c)măsura în care problematica socială intră în sfera lor de preocupări. Aşadar, procesul de cunoaştere a subordonaţilor, încă de la primirea acestora în subunităţi, trebuie să vizeze şi aspectele menţionate, astfel încât comandantul să dispună de informaţii pentru a diferenţia atât obiectivele, cât şi modalităţile de pregătire şi desfăşurare a muncii educaţionale în cadrul activităţilor educative.
Este evident că dacă un militar este pasiv, deoarece nu are încredere în el sau îi este teamă să nu fie ironizat în cazul că face afirmaţii greşite, comandantul va proceda în alt mod decât în cazul în care militarul nu se angajează în organizarea unor activităţi din alte motive, de pildă, din comoditate.
Îndrumarea studiului individual desfăşurat de militari este o cale cu largi posibilităţi de individualizare a educaţiei. Se pot recomanda pentru studiu materiale diferite în funcţie de nivelul de cultură a militarilor; se pot indica aspecte asupra cărora să se documenteze şi ordinea acestora pentru a fi în măsură să le înţeleagă; de asemenea, comandantul de subunitate se impune să-l ajute pe fiecare militar să înţeleagă temeinic problemele studiate, să desprindă concluzii pentru activitatea practică. Numeroase obiective educaţionale se pot îndeplini organizând activităţi prin care militarii cu o cultură generală şi de specialitate mai bună îi ajută pe ceilalţi, iniţiind concursuri pe anumite teme, îndrumând şi ajutând anumiţi militari, pentru a urmări cu regularitate anumite categorii de articole din presă, inclusiv din cea militară, conducând discuţii în diverse împrejurări referitoare la evenimentele despre care militarii primesc informaţii prin intermediul presei, televiziunii, radioului, pentru a-i ajuta să le înţeleagă corect, să sesizeze dependenţele dintre diverse evenimente sau factorii ce le determină.
Aplicarea principiului individualizării educaţiei în cazul activităţilor educative presupune organizarea sub conducerea comandanţilor de subunităţi a unei game largi de acţiuni, alese în funcţie de nevoile reale de educare ale militarilor, de sarcinile ce stau în faţa subunităţii în fiecare etapă de instrucţie.
Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
