Diferenţierea obiectivelor educaţiei

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Întrucât oamenii, „obiectul educaţiei”, se află în stadii diferite de formare intelectuală, se diferenţiază prin cunoştinţe, priceperi, convingeri şi atitudini, am greşi dacă ne-am limita la formularea unui obiectiv comun pentru toţi subordonaţii. Corect este să se înceapă prin a compara obiectivele finale, care pot să fie aceleaşi pentru mai mulţi subordonaţi, de pildă pentru toţi soldaţii din prima perioadă de instrucţie, cu caracteristicile reale ale oamenilor şi să se deducă pentru fiecare subordonat nevoia reală de educare. Cunoscând drumul ce trebuie parcurs de fiecare subordonat pentru a ajunge să posede însuşirile vizate prin obiectivele finale ale procesului instructiv-educativ, putem formula grupuri de obiective parţiale.
De pildă, dacă randamentul activităţii de instruire este afectat de capacitatea de înţelegere, distribuitivitatea atenţiei, caracteristicile procesului de memorare, anumite însuşiri fizice ale oamenilor şi dacă acestea diferă mai mult sau mai puţin de la un om la altul, atunci comandantul de subunitate îşi propune obiective care să vizeze dezvoltarea la fiecare militar a acelor însuşiri care îi afectează mai mult rezultatele.
Obiectivele parţiale sunt stabilite corect dacă vizează:
– influenţarea pozitivă a acelor aptitudini ale omului mai puţin dezvoltate, care condiţionează capacitatea de a obţine performanţele cerute de planul instrucţiei unităţii;
– asimilarea acelor cunoştinţe teoretice care condiţionează capacitatea omului de a înţelege şi folosi corect informaţiile pe care le recepţionează în procesul îndeplinirii misiunilor ce decurg din atribuţiile sale funcţionale;
– modificarea acelor atitudini care eventual îl determină să nu manifeste interes pentru îndeplinirea exemplară a atribuţiilor funcţionale.

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Acest articol a fost publicat în Sociodinamica grupului militar. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *