Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
Ca procedeu principal de individualizare a cunoaşterii, înseamnă stabilirea unei relaţii de comunicare între doi indivizi în scopul acumulării de către unul din ei a unor informaţii despre celălalt şi/sau al determinării (prin intermediul cuvântului) apariţiei de modificări în comportamentul celuilalt.
O convorbire bine dirijată poate dezvălui în scurt timp elementele deosebit de semnificative, relevante, inaccesibile prin alte metode.
Dar pentru a desfăşura o convorbire utilă trebuie să o pregătim, respectând anumite cerinţe. În primul rând, trebuie să stabilim corect obiectivul convorbirii. Un obiectiv este corect stabilit dacă se referă la un aspect concret. De pildă, dacă ne propunem ca printr-o convorbire „să cunoaştem convingerile subordonatului” ne stabilim ceva prea vag, dar dacă urmărim să înţelegem „atitudinea soldatului sau a gradatului voluntar faţă de muncă înainte de armată” suntem realişti deoarece putem concepe un mod de a discuta care să ne permită în final să conchidem asupra obiectivului. Rezultă că atunci când dorim să obţinem o imagine de ansamblu asupra suordonatului ne vom propune mai întâi să cunoaştem aspecte concrete; pornind de la acestea se va concluziona apoi asupra unor aspecte mai cuprinzătoare.
În al dilea rând, pregătirea unei convorbiri cuprinde stabilirea criteriilor ce se vor folosi pentru a interpreta datele furnizate de interlocutor. Acest demers este necesar pentru a evita concluzii pripite sau eronate. De pildă, pentru a aprecia atitudinea militarului faţă de muncă înainte de armată, putem adopta următoarele criterii: atitudinea faţă de muncă este pozitivă dacă a obţinut rezultate bune în şcoală, s-a calificat într-o meserie sau şi-a continuat studiile, a făcut opţiuni privind profesia şi locul de muncă având în vedere atât posibilităţile de ridicare a calificării, cât şi câştigul material, a desfăşurat activităţi obşteşti şi le consideră necesare pentru soluţionarea unor nevoi în localităţi şi întreprinderi etc. Atitudinea faţă de muncă poate fi considerată negativă dacă informaţiile culese în funcţie de criteriile expuse sunt negative. Desigur, discuţia se va nuanţa şi interpreta atent deoarece se poate ca la mulţi oameni atitudinea investigată să nu fie constantă; în acest caz se va constata dacă evoluţia ei a fost pozitivă sau negativă.
Stabilirea criteriilor contribuie şi la orientarea convorbirii; de pildă, criteriile enumerate sugerează întrebările:
– ce rezultate a obţinut în perioada şcolarizării?
– s-a calificat ?
– dacă da, ce l-a determinat să opteze pentru meseria ce o are ?
– dacă nu, de ce ?
– dacă, după absolvirea şcolii, având timp să lucreze până la venirea în armată, a lucrat ?
– a lucrat în meseria sa ?
Convorbirile se folosesc îndeosebi pentru a cunoaşte fie aspecte referitoare la perioade anterioare din activitatea subordonatului, fie aspecte referitoare la situaţia actuală a acestuia, care nu pot fi cunoscute prin observare sau analiza rezultatelor muncii. Astfel de aspecte pot fi: mediul social din care subordonatul provine şi în care s-a dezvoltat, evenimentele care au exercitat influenţe asupra dezvoltării sale, pregătirea generală şi profesională, evoluţia în timp a intereselor şi aspiraţiilor sale, situaţia familială , relaţiile în familie, modul de utilizare a timpului liber, intenţiile, planurile, idealurile sale. Prin convorbire, ne putem propune să cunoaştem ce gândeşte şi cum gândeşte militarul despre sine, despre comportarea sa, ce crede el că îl determină să se comporte aşa cum îl arată faptele , ce simte şi ce trăiri încearcă în faţa succeselor sau nereuşitelor sale. Totodată, putem să aflăm ce gândeşte el despre alţii, cum apreciază faptele lor şi de ce le apreciază într-unfel sau altul. Cu alte cuvinte, pe această cale putem să aflăm multe informaţii despre subordonat.
Confruntând informaţiile furnizate de interlocutor cu modul de exprimare al acestuia (viteza şi claritatea verbalizării,caracteristicile vocabularului întrebuinţat, caracterul concret sau abstract al termenilor, plasticitatea, expresivitatea, gradul de adecvare, coerenţa logică, gesturile şi mimica interlocuitorului în timpul convorbirii etc.) se pot obţine numeroase informaţii cu referiri la „tabloul psihic” al militarului, şi anume: elementele motivaţionale, concepţiile despre lume şi viaţă, atitudinea faţă de sine şi faţă de problemele legate de funcţia sa şi chiar unele caracteristici de temperament, caracter şi personalitate. Astfel, se poate aprecia dacă cel în cauză este un om hotărât, perseverent, conştiincios, dacă este capabil să înfrunte situaţii critice sau dimpotrivă se demobilizează uşor, aşteaptă să fie mereu stimulat şi ajutat, evită dificultăţile sau activităţile care reclamă un efort sporit.
Pe timpul convorbiri se impune ca educatorul să stabilească un adevărat dialog cu subordonatul. În acest sens, enumerăm câteva condiţii care permit dialogul:
a) comandantul să manifeste receptivitate şi interesul cuvenit faţă de gândurile şi preocupările subordonaţilor;
b) covorbirea să se desfăşoare într-un climat de încredere reciprocă, dovedindu-se tact (încrederea de a forţa militarul să dezvăluie aspecte pe care le consideră intime duce de cele mai multe ori la răspunsuri formale, de complezenţă);
c) educatorul să se străduiască să simtă „lumea” intimă a subordonatului, valorile sale, să-i înţeleagă dificultăţile şi să fie capabil să comunice acestuia felul cum îl simte şi-l înţelege.
Reţinem atenţia asupra faptului că sinceritatea subordonatului este condiţionată de imaginea pe care el şi-o face despre şeful său în relaţiile zilnice, îndeosebi opinia ce şi-o face despre calităţile morale ale şefului, despre dorinţa acestuia de a-şi cunoaşte subordonaţii şi a folosi informaţiile în mod corect.
În concluzie, convorbirea, ca metodă de cunoaştere, este pretenţioasă, dificilă, solicită alegerea prealabilă a obiectivelor, precizarea criteriilor de interpretare a datelor, deliberarea asupra unor întrebări care să ghideze convorbirea.
Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
