Extras din „Componenta energetică a psihicului uman: perspectivă psihofilosofică”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2005 ISBN 973-663-226-1
În decursul timpului, concepţiile despre psihic s-au grupat în două forme antagonice: idealiste, respectiv materialiste, între care s-a intercalat monismul (idealist sau materialist).
Grupa concepţiilor idealiste, ce corespund punctului de vedere static şi spaţial, fixist şi substanţialist, consideră că psihicul este de o natură aparte şi cu o origine extrinsecă, transcedentală, el este înnascut, aprioric, dat ca atare, incomprehensibil, incognoscibil sau inconştient.
Aşadar, înţelegerea idealistă a psihicului – ca manifestare a unui spirit creator, înzestrat cu iniţiativă, ca expresie a activismului unei substanţe spirituale speciale, ca „o monadă fără uşi şi fără ferestre” – închidea calea către cunoaşterea legilor lui. De la postularea fenomenelor psihice în raport cu celelalte funcţii ale organismului se ajungea la postularea incognoscibilităţii legăturilor şi interdependenţelor lor. Asemenea concepţii au alimentat secole de-a rândul teoriile sufeltului mistic, de la stângismul animiştilor (spiritiştilor), promotori ai teologiei primitive, la rafinamentul teologilor contemporani.
Consolidându-se în lupta cu idealismul, bazându-se pe succesele crescânde ale ştiinţelor naturii, eliberându-se treptat de limitarea inerentă primelor etape, psihologia materialistă a afirmat teza că viaţa psihică este supusă unor legi indiscutabile şi că, în acest sens, ea poate să fie o ştiinţă pozitivă. Ca atare, în concepţiile materialiste, ce corespund punctului de vedere dinamic şi temporal, evoluţionist şi energetic, psihicul este de aceeaşi natură ca şi lumea externă, el este dobândit, aposterioric, evoluat în timpul vieţii speciei şi individului, cognoscibil, comprehensibil şi conştient.
Extras din „Componenta energetică a psihicului uman: perspectivă psihofilosofică”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2005 ISBN 973-663-226-1
pa draq nue nimic bun aici
Daca privim atenti in dezvoltarea cunoasterii umanitatii, putem distinge sapte trasee mari de comportament uman, luminate divin: crestinism, iudaism, budism, hinduism, islamism, ortodoxism si stiintific (le-am enumerat in ordinea descrisa in Apocalipsa (cap.1-3). Stiinta, ultima candela divina, este cea care ne va duce la tot adevarul, chiar daca acum este „goala, oarba si saraca”. Cei din urma vor fi cei dintai, dar numai dupa ce vor cumpara de la Dumnezeu „vederea, vesmintele albe si aurul lamurit in foc”, un fel credinta in cuvantul lui Dumnezeu, transmis noua prin cartea managerului tuturor timpurilor: Biblia.