Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007
[…]
Elementul dinamic de la baza oricărui proces de luptă este decizia. Orice decizie luată în cadrul unui grup, indiferent de natura lui, deci şi militar, este o relaţie socio-umană cuprinzând două niveluri – nivelul de decizie – conducătorul sau grupul de conducere şi nivelul de execuţie – subalternii, subordonaţii care pun în aplicare hotărârile luate. Orice decizie, în general, declanşează o acţiune din mai multe posibile, celelalte fiind excluse. Acest fapt implică nu numai informaţie şi cunoaştere, ci şi perspicacitate şi intuiţie, luarea deciziilor însemnând nu numai calcul, ci şi prognoză. O gamă variată de hotărâri şi atitudini adecvate necesităţilor luptei armate implică studierea actelor decizionale şi perspectivarea lor psihologică.
Este uşor de înţeles că o judecare a situaţiei, îndrumată şi corect inspirată, duce, în mod firesc, la o hotărâre bună. Dacă eliminăm inspiraţia şi rămânem la hotărâri logice, atunci adversarul le poate presupune. Or, hotărârea creşte în valoare când epuizând logica se atinge domeniul creaţiei ce naşte soluţia plină de ingeniozitate. Acest fel de hotărâre, fiind o operă personală, este unică şi prin urmare are cei mai mulţi sorţi sa scape inamicului, realizând surprinderea acestuia şi implicit succesul în luptă.
Problematica psihologică a deciziei în lupta armată nu este o noutate, ea fiind o temă perenă în istoria conflictelor armate. Aşadar, concepţia strategico-tactică a unui comandant conţine elemente psihologic determinante pentru profilul său de militar. Nefiind entităţi umane rigide, comandanţii îşi au însuşirile lor specific individuale care îşi pun amprenta în elaborarea hotărârii.
În mod firesc, se pune următoarea întrebare: luarea deciziilor este numai în funcţie de bogăţia materialului informaţional de luptă sau intervine cu o pondere importantă însăşi capacitatea comandatului? Fără îndoială, psihologia ne poate explica mecanismul strategiei deciziilor. Iată de ce pe noi ne interesează aspectele psihologice ce sunt implicate atunci când e vorba de capacitatea unui comandant de a lua hotărâri care să ducă la obţinerea victoriei în luptă.
[…]
Din punct de vedere psihologic, decizia este o activitate cu predominarea cognitivului, bine susţinută de volitiv şi urmărind o anumită finalitate. În desfăşurarea acestei activităţi – răspuns la provocarea lumii din afară – personalitatea se manifestă prin gândire operativă, expresie a participării şi contopirii gândirii practice cu cea teoretică. Gândirea operativă se valorifică mai ales în situaţiile care prezintă o mare variabilitate, adesea apărând aspecte neaşteptate (deci elemente aleatoare) care reclamă decizii rapide şi eficiente.
A decide într-o anumită situaţie înseamnă a te orienta către un anumit scop, a îndeplini o misiune. Abordarea deciziei de pe aceste poziţii ne-ar permite o mai bună înţelegere a acestui punct de vedere psihologic. Să ne amintim cum Rubinstein, reluând o schemă elaborată încă din secolul al XIX-lea de către A. Dain, T. Ribot, C. Sigwart şi alţii, analizând actul voluntar, îi deosebeşte etapele devenite clasice: apariţia impulsului, lupta motivelor, luarea deciziei şi executarea acţiunii. Noi, însă, nu ne ocupăm aici de etapele actului voluntar, ci de actul decizional – produs al întregii personalităţi în contact direct cu situaţia concretă de luptă.
Credem că alegerea alternativei unei variante de acţiune reprezintă răspunsul adecvat împrejurării de luptă. Hotărârea apare astfel drept rezultat al unui proces complex la care participă pe lângă aptitudini şi aspiraţii şi factori de tipul dispoziţiilor superioare, informaţiile dinamic receptate ale unei realităţi, interesele etc. A alege, în ultimă instanţă, presupune a anticipa efectele probabile ale diferitelor opţiuni posibile.
[…]
Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007
