Psihologia terorii si teroarea psihologica in situatii de criza – Cuvant inainte

Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x

Circumscrisa unei arii tematice mai largi – terorismul international si transnational –, cartea, alaturi de multe alte articol, studii si carti, aparute atât în tara cât si în strainatate, trage înca un semnal de alarma (oare, pentru a câta oara?) asupra pericolului pe care-l reprezinta terorismul, precum si implicatiile sale nefaste asupra lumii contemporane.

Pentru cititorii mai putin avizati, cartea debuteaza cu un scurt istoric al terorismului, al carui început dateaza înca din antichitate. Poate parea paradoxal, dar si atunci, ca si acum, asasinatele erau motivate tot politic (Burebista, Cezar). Desi cu începuturile terorismului sunt acreditati mongolii, popor migrator stabilit în secolul al III-lea (d.Hr.), pe un vast teritoriu din Asia Centrala si septentrionala (Nordica), vestiti pentru memorabila lor cruzime manifestata în teritoriile devastate si pentru arderea bibliotecii din Bagdad, sa nu uitam ca tot ei, mongolii, au fost toleranti cu crestinii nestorieni din Orient si cu popoarele care li se supuneau, mai mult, au smuls din radacini secta asasinilor din Alamut, care terorizase timp de aproape doua secole regiunea Orientului Apropiat si Asiei Centrale prin asasinate motivate politic.

Asadar, obtinerea de influenta politica prin asasinate nu este deloc noua. În fapt, termenul de „asasin” a intrat în latina si apoi în limbile europene din Orientul Apropiat. Cuvântul a fost preluat din Siria, unde secta asasinilor despre care ne povesteste Marco Polo, era cunoscuta sub numele de „hasasini” care însemna în araba „cei ce folosesc hasis”. Între secolele XI si XIII secta musulmanilor siiti, fortificata în muntii din nordul Persiei a terorizat regiunea actualei Sirii, Iran si Irak. Motivarea era tot politica: reconstituirea califatului fatimid din Egipt, iar conexiunile, tot religioase: impunerea sectei ismailite. Instrumentele erau tot asasinatele.

În ceea ce priveste terorismul contemporan, se vorbeste tot mai mult de un conflict al civilizatiilor, sustinut de controversata carte „The Clash of Civilisation” a scriitorului american Samuel P. Hungtington, conform careia: „Atâta timp cât Islamul va ramâne Islam (ceea ce se va întâmpla) si Occidentul va ramâne Occident (ceea ce este mult mai putin sigur), acest conflict fundamental între doua mari civilizatii si moduri de viata va continua sa defineasca relatiile lor si în viitor. Si asta pentru ca islamicii ar fi convinsi de superioritatea culturii lor si obsedati de inferioritatea puterii lor”.

Astazi, terorismul a evoluat, s-a perfectionat continuu, adaptându-se la noile conditii ale epocii contemporane. Putem vorbi chiar de tipuri de terorism, identificând formele de activitati sinucigase si criminale ale gruparilor teroriste din întreaga lume, care îsi ating scopurile propuse în numele unei cauze sau dintr-o dorinta neîmplinita. Expertii au identificat cel putin noua tipuri de terorism: terorismul nationalist, terorismul fundamentalist islamic (cel mai periculos), terorismul sponsorizat de stat, terorismul de stânga, ciberterorismul, narcoterorismul, bioterorismul, ad-terorismul si air-terorismul.

Într-un capitol distinct se analizeaza raportul dintre terorism si politica, cu consecintele sale economice, pentru ca, în ultima instanta, politicul este expresia concentrata a economicului. Exemplul cel mai elocvent ale influentei terorismului contemporan asupra politicului este succesul obtinut de cea mai feroce organizatie terorista, Al-Qaeda, care, prin atentatele de la Madrid din 11 martie 2004 a influentat decisiv rezultatele alegerilor ce au urmat imediat în Spania.

Pentru a satisface curiozitatea celor care îsi pun în mod firesc întrebarea: „Ce-i îndeamna pe teroristi, care sunt mobilurile pentru care acestia îsi pun singuri si nesiliti de nimeni capat zilelor?”, în lucrare se analizeaza pe larg psihologia teroristului sinucigas.

Un spatiu aparte este rezervat în paginile imediat urmatoare terorii psihologice, prezentându-se succint tipurile istorice de tortura psihologica, care au facut cariera de-a lungul timpului, începând cu „modelul sovietic”, folosit de securitatea din fosta Uniunea Sovietica în închisorile comuniste si care avea sa devina edificator pentru ceea ce urma sa se întâmple si în alte colturi ale lumii, inclusiv în România, iar astazi în Statele Unite ale Americii (în închisorile de maxima securitate din Cuba, Afganistan si Irak).

La noi în tara, de pilda, anchetatorii Securitatii au preluat patern-ul metodelor de tortura. În arhive secrete ale fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român a fost identificat un document, clasificat „strict secret”, din 1 noiembrie 1967, care puncteaza ca metodele folosite de securitate în închisorile comuniste erau, printre altele: bataia, subalimentatia si tortura; presiuni morale pentru constrângerea anchetatilor sa declare ceea ce li se impunea; redactarea unor declaratii în lipsa anchetatorilor si consemnarea unor raspunsuri ireale, pe care erau constrânsi fizic sa le semneze; tortura morala, care includea si amenintarea cu arestarea si torturarea familiei; anchetarea si bataia la pielea goala; expunerea la frig excesiv, desculti si doar în camasi; tinerea în regim de carcera pe termen lung etc.

Metodele folosite de aparatul comunist de Securitate i-au îngrozit chiar si pe conducatorii comunisti de la cel mai înalt nivel, acestia constientizând consecintele actelor comise, calificate de-a dreptul criminale. Într-un raport secret citit de Nikita Hrusciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S., la 24 februarie 1956, se arata: „Ce vom face cu cei care au fost lichidati? (…). Stim acum ca victimele represiunilor erau inocente (…). Este imposibil sa acoperim totul. Mai devreme sau mai târziu cei care sunt în închisori, în lagare vor iesi si vor veni acasa. Vor povesti rudelor, prietenilor ce s-a întâmplat. Iata de ce suntem obligati sa marturisim totul. Cum sa pretindem ca n-am stiut ce s-a întâmplat? În viata celui care a comis o crima vine o vreme în care marturisirea îi asigura indulgenta, daca nu iertarea”.

Asemenea metode abominabile sunt folosite, din nefericire, si astazi, de armata americana în închisorile de maxima siguranta din Irak si Afganistan. Acesta este subiectul capitolului imediat urmator, intitulat „U.S. Army si tortura psihologica”.

Cartea nu se putea încheia fara a face câteva referiri la formele si metodele de prevenire si combatere a terorismul pe plan national si mondial. Specialistii sunt unanim de acord ca aceasta urmareste atingerea unui obiectiv eficient în ceea ce priveste educarea si formarea timpurie asupra riscului la care se pot expune persoanele care promoveaza crima organizata si terorismul.

În acest sens, Asociatia de Studii si Cercetari ale Terorismului (A.S.C.T.) propune proiecte ambitioase în lupta si prevenirea terorismului prin educatie si instruire. Activitatile sunt justificate prin faptul ca prevenirea terorismului prin educatie si instruire are o pondere maxima ca preventie, atât pentru societatea civila, cât si pentru cei care combat terorismul.

„A venit vremea sa spunem «NU» terorii!! – declara premierul britanic Tony Blair în discursul rostit în ziua de 7 iunie 2005, când a avut loc atentatul de la Londra, cu patru bombe activate aproape simultan, soldat cu 49 de morti si sute de raniti –. Este timpul ca orice guvern sa faca o coalitie urgenta de prevenire si combatere a terorismului!! Se cere mult curaj si perseverenta în prevenirea acestui fenomen. Oferirea de fonduri financiare în acest scop este arma cea mai sigura în eradicarea oricarei grupari teroriste care ameninta securitatea oamenilor si pacea în lume”.

1. Cuvânt înainte
2. Terorismul între mit şi realitate
3. Profilurile grupărilor teroriste. Tipuri de terorism
4. Terorismul invizibil
5. Terorismul şi politica
6. Psihologia recrutului sinucigaş
7. Teroarea psihologică. Scurt istoric
8. U.S. Army şi tortura psihologică
9. Prevenirea şi combaterea terorismului
10. Dicţionar de termeni utilizaţi în studiul terorismului
11. Bibliografie selectivă

• Alexe, Vladimir, U.S. Army şi tortura psihologică, în: „Ziua”, 2 iulie 2005, Dosare ultrasecrete.
• Bus, Ioan, Psihocriminalistică. Suport de curs, Universitatea Babeş-Balyai, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Cluj-Napoca, 2005.
• Delcea, Cristian, Psihologia terorismului. Cine devine terorist şi de ce?, Editura Cartimpex, Cluj-Napoca, 2003.
• Delcea, Cristian, Psihologia terorismului. Studiu psihologic asupra teroriştilor, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2004.
• Huntington, Samuel P., The Clash of Civilisations, New York, 1996.
• Kifner, John, Massacre Draws Self-Criticism în Muslim Press, în: „New York Times”, 9 septembrie 2004.
• Oişteanu, Aurel, Civilizaţii în conflict, în: „22”, nr.206, 25 septembrie 2001.
• Păun, Ludovic, Bioterorismul şi armele biologice, Editura Amaltea, Bucureşti, 2003
• Pivariu, Corneliu, Terorismul: de la ameninţare locală la pericol global, Editura Pastel, Braşov, 2005
• Schmitt, Counter Michael N., Terrorism and Use of Force in International Law, Centrul George C. Marshall pentru Studii de Securitate, Garmisch-Poutenkirchen, Germania
• *** Mic dicţionar enciclopedic – Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978
• *** Manual diagonistic şi statistică a tulburărilor mentale, Ediţia a IV-a, Editura Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti, 2005
• *** Awake!, (2002) vol. 83, nr. 18, 22 septembrie, New York, SUA
• *** „Jurnalul Naţional”, Terorism, teroare, tero, Ediţie Specială, 13 septembrie 2004

Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x