Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
La nivelul subunităţii s-au căutat şi experimentat noi modalităţi de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor necesare în luptă în timp scurt, pentru reducerea continuă a termenelor prevăzute privind realizare coeziunii şi capacităţii de a îndeplini o misiune de luptă. Însuşi conţinutul noilor programe de instrucţie pentru luptă s-a adaptat cerinţelor reducerii timpului de pregătire. Ele sistematizează selectiv şi grupează metodic prevederile regulamentare, asigură un caracter ştiinţific organizării şi conducerii instrucţiei şi educaţiei din subunităţi.
Organizarea temeinică a fiecărei şedinţe de instrucţie pentru luptă, competenţa profesională şi pedagogică a comandanţilor de subunităţi asigură eliminarea teoretizărilor, permit identificarea unor forme, metode şi procedee de instruire, care în funcţie de etapă, bază materială, profilul armei sau specialităţii să ducă la realizarea tuturor scopurilor de învăţământ planificate cu rezultate superioare.
În subunităţile de transmisiuni, radiolocaţie, de apărare antiaeriană formarea deprinderilor de luptă şi de specialitate în timp mai scurt se realizează şi în cadrul unor convocări periodice de pregătire practică a luptătorilor. Prin adoptarea acestei forme de pregătire intensivă, specialiştii care şi-au însuşit temeinic tehnica din dotare în prima lună de pregătire ajung la închegarea de luptă a echipelor şi echipajelor, deci a subunităţilor mici, în 15-20 de zile, ei fiind în măsură să îndeplinească o misiune de luptă cu subunitatea din care fac parte cu o lună sau chiar două luni înainte.
Tot astfel, utilizarea aparaturii electronice, a instalaţiilor moderne pentru antrenarea luptătorilor prezintă mari avantaje în planul reducerii continue a cheltuielilor materiale, a timpului necesar pentru îndeplinirea diferitelor misiuni. Folosirea cu eficienţă a aparatului pentru reglarea şi observarea tragerilor de artilerie terestră, a aeromodelelor-ţintă telecomandate la antrenarea artileriştilor antiaerieni, a ţintei plic electronice,a simulatoarelor şi instalaţiilor cu spot luminos la instruirea tanchiştilor, a minipoligoanelor de cameră realizate în unităţi şi subunităţi etc. contribuie la reducerea cu 30-50% a cheltuielilor materiale şi a timpului necesar pregătirii şi formării ochitorilor, a celorlalţi specialişti.
În toată armata se desfăşoară o vastă activitate pentru modernizarea şi perfecţionarea bazei materiale a instrucţiei şi educaţiei, în scopul sporirii caracterului ei multifuncţional. Poligoanele automatizate din unităţi, prin gruparea şi regruparea elementelor componente ale bazei materiale de care se dispune într-un sistem unitar, prin desfăşurarea activităţilor de pregătire pe platforma de instrucţie, permit antrenarea multilaterală a luptătorilor, în flux continuu şi complex.
Starea de funcţionalitate permanentă a diferitelor poligoane şi săli de specialitate degrevează comandanţii de subunităţi de unele activităţi în legătură cu asigurarea materială a instrucţiei. Prin construcţie, dotare şi dispunere acestea oferă condiţii optime de antrenament pentru toate subunităţile, indiferent de armă şi specialitate.
Prin organizarea temeinică a fiecărei ore de pregătire, repartizarea judicioasă a subunităţilor în cadrul poligoanelor, fiecare subunitate are posibilităţi nelimitate de desfăşurare a instrucţiei pe mai multe ateliere, cu profile diferite, de la temele şi exerciţiile proprii pregătirii comune, până la cele specifice instrucţiei de specialitate.
Insruirea în poligoane automatizate are multiple valenţe formative, contribuind în mare măsură la călirea fizică, psihică şi morală a luptătorului, la perfecţionarea deprinderilor ce le sunt necesare în luptă. Ele oferă, totodată, un cadru propice pentru desfăşurarea instrucţiei tactice, de la exerciţiile cu soldatul, până la exerciţiile tactice complexe cu grupa şi plutonul, mai ales cele referitoare la formele de bază ale acţiunilor de luptă, într-o multitudine de variante şi situaţii posibile. Organizarea ingenioasă în ansamblu a poligoanelor automatizate, amenajările şi configuraţia terenului pe care se află acestea sporesc caracterul practic-aplicativ al instruirii, permit luptătorilor şi subunităţilor să se antreneze şi să rezolve cu bune rezultate probleme referitoare la : lupta în localităţi, trecerea porţiunilor de teren infectat chimic sau radioactiv, precum şi prin culuarele executate în barajele adversarului, depăşirea unor obstacole, respingerea contraatacului, acţiuni manevriere, combaterea mijloacelor de luptă care zboară la mică înălţime, rezolvarea unor probleme în comun de cooperare şi conlucrare cu alte formaţiuni luptătoare din cadrul sistemului naţional de apărare.
Amplificarea caracterului interdisciplinar şi multifuncţional al instrucţiei îşi găseşte variate rezolvări şi în preocuparea comandanţilor de subunităţi şi formaţiuni de a concepe şi desfăşura fiecare categorie de pregătire pentru luptă în cadru tactic, a unor situaţii specifice geniştilor, chimiştilor, transmisioniştilor, artileriştilor etc.În această privinţă un rol foarte important pentru perfecţionarea instruirii luptătorilor şi subunităţilor, în condiţiile de relief ale ţării noastre, îl constituie exerciţiile tactice, ieşirile în tabere de scurtă durată, în poligoane de tragere, la munte, la cursurile de apă, în zone de lucrări de hidroamelioraţii.
De asemenea, marşurile lungi, rezolvarea situaţiilor dificile după efectuarea unui efort prelungit, cooperarea permanentă în luptă între militari şi subunităţi, între acestea şi celelalte formaţiuni de apărare etc. contribuie în mare măsură la formarea convingerilor, iscusinţei, curajului, dârzeniei luptătorilor, a unei motivaţii psihologice puternice atât de necesare pentru ducerea acţiunilor de luptă cu maxime performanţe.
Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
