În desăvârşirea ostăşească, dialogul este relaţia funcţională dintre ostaş şi factorii educaţionali: comandantul educator, viaţa militară (mediu), armamentul (mijloc de acţiune) şi lupta (universul tactic). Dialogul cu aceşti factori se traduce în practică printr-un sistem de relaţie particularizat. Socotim dialogul ca mijloc de perfecţionare a omului.
În cele patru forme ale dialogului, ce ni le propunem a le comenta, vom accentua acele laturi ce pot caracteriza problematica formării ostaşului ca apărător devotat al patriei.
a) Educator-educat Dialogul uman poate deveni un regulator al potenţialului psihic. Întregul proces al dialogului educator-educat are la bază puterea de cunoaştere a personalităţii umane pentru a se surprinde dialectica interioară a educatului.
În opera de educaţie, educatorul caută să pătrundă procesul de formare a ostaşului. În această tentativă să recunoaştem că deasupra aportului dat de complexul social al instrucţiei stă puterea de a sesiza procesualitatea din forul intim al educatorului.
Pentru o bună înţelegere în dialogare este necesară o înrudire psihică între educator-educat. Prin extinderea introspecţiei se depistează stările psihice ale educatului şi se stabileşte o comuniune a ideilor şi a efectelor. O punte interumană ce duce practic nu numai la înţelegere, ci şi la comunicare directă. Empatizarea colaborează pentru ridicarea dialogului educator-educat la rangul unui mijloc pedagogic în formarea ostăşească. Educatorul poate simţi o satisfacţie, pe calea empatizării, iar educatul, bucuria saltului în desăvârşire.
Aspectele raportului dintre instructor-comandant şi executant sunt numeroase. Ca exemplificare semnalăm unul. Practica ne spune că de multe ori seriozitatea este apreciată ca severitate. Când unii se plâng că sunt trataţi sever, de fapt se confundă severitatea cu spiritul autoritarist, după cum şi în alte părţi se confundă energia nervoasă cu dinamismul psihic. Exigenţa unei comenzi devine o severitate? Lipsa unei baze comune între comandant şi subordonat poate naşte nedreptatea, părtinirea etc.? Cert este că pentru un subaltern needucat, disciplina muncii poate fi luată drept severitate.
