Auzim la fiece pas expresia potenţial. În înţelesul comun, acest comcept caracterizează o posibilitate, o anumită cantitate de energie disponibilă şi utilizabilă. Astfel, potenţialul de luptă al unei unităţi militare date nu este numai efectivul, materialul tehnic de luptă, procedeele şi planul de acţiune, ci şi o seamă de componente lăuntrice ale fiinţei ostaşilor educaţi, de mare importanţă (voinţa, sentimentul patriotic, conştiinţa cauzei pentru care luptă, responsabilitatea faţă de viitorul ţării).
Prin urmare, potenţialul educativ este o parte componentă a capacităţii luptătorului. Devii o putere organizată temeinic când capacitatea se formează realmente ca o însuşire pozitivă a întregii personalităţi de luptător. Există şi situaţia când se impun refacerea în raport direct cu coeficientul pozitiv al robusteţii personale. Omul nu este un simplu arc, care, după ce nu l-ai mai apăsat, se deschide revenind la ceea ce a fost. Luptătorul, pentru a reveni, are nevoie de o altă putere, specifică, care e cea morală[1].
Consecinţa acestor analize este că, datorită diferenţei dintre nivelul potenţialului personal şi cerinţa mediului, se iveşte necesitatea de înţelegere, astfel ca prin încordare să se producă trecerea de la o stare la alta. Educaţia ostăşească are menirea de a regla dinamismul tocmai prin canalizarea şi mobilizarea forţei către o direcţie. După cum în lumea fizică energia urmează un traseu determinat, la fel forţa psihică dirijată ţinteşte un scop. Dar şi existenţa umană, cu specificul său, asemănător moleculelor ce pierd din energia calorică conţinută în fluid, are scăderi pe care le dorim cât mai mici pentru a obţine randament maxim. Avem nevoie de o modelare, desăvârşind interiorul uman, într-o viziune educaţională clarvăzătoare. Credem în randamentul educării interiorului uman prin deprinderi, antrenamente şi putere de adaptare. Constelarea ar fi tocmai orientarea potenţialului într-un mod sistematizat, realizare practică, pe direcţia scopului comun. Atunci se poate susţine că modalitatea dinamică de regrupare este întrajutorată de forţa educaţională. Procesul tinde de la contingenţă spre universalizare, de la subiectivare la obiectivare, de la conştiinţa individuală la cea colectivă – proces ce nu se poate edifica decât într-o armată bazată pe principii democratice şi aparţinând întregului popor.
[1] G. Morand, Matière, électricité, énergie, Par presse universitaire de France, 1966, p. 87.
