Spre deosebire de alte elemente ale raporturilor educative ostăşeşti, aspectul psihomotric se evidenţiază în pedagogia militară atât la nivelul individual, cât mai ales la acel al masei combatante. Căci pentru armată interesează mai puţin performanţa individuală în sine, cât aportul său în contextul entităţii militare.
Dinamica psihică îşi are „graficul” său în raport cu fiecare ostaş iar noţiunea de echilibru nu se poate realiza pedagogic decât educând pe fiecare ca parte a totului colectiv.
Fluctuaţiile în viaţa de campanie provin atât de la lupta armată (valoarea raportului de forţe operative), cât şi din pricina mediului propriu-zis. Dar, după trecerea în revistă a stărilor sufleteşti diverse, suportate de subordonaţi, comandantul, tonificând atmosfera, caută să transforme starea de instabilitate într-una constructivă, de natură să contribuie la redresarea forţei morale de luptă a întregii unităţi. Ceea ce menţine la ostaş combativitatea este, în primul, justeţea cauzei pentru care luptă.
Comandantul în stare să producă o mutaţie psiho-motrică, remontând mai ales pe cei slabi, dovedeşte aptitudinea de educator. De aceea, subliniem că înfăptuirea operei educative, fie pe timp de pace, în misiuni de stabilitate şi sprijin pe diferite zone ale globului, fie în culmea încleştărilor are o singură cale: cunoaşterea temeinică a oamenilor aflaţi în subordine.
Individul absoarbe din mediu conţinuturi sociale transmise fie direct, fie prin mesaje, semnificaţii, semnale, stimuli, impuls. Această operativitate de prelucrare, filtrare sau altfel zis selecţionare măreşte valoarea umanului ostăşesc. Adevăraţii ostaşi nu sunt simpli purtători ai unor mesaje, ordine, ci luptători. Conştiinţa înfăptuirii o au toţi. Într-o situaţie de luptă, îndatorirea unui pluton de a-şi îndeplini misiunea nu se rezumă la transmiterea forţei fizice. Ostaşii participă cu totalitatea puterilor la îndeplinirea sarcinii; la execuţie participă întreaga personalitate a fiecăruia ca într-un act de creaţie, oricât de modestă.
Stările afective, cognitive, volitive, de caracter şi temperamentale se combină în constelări, care indică şi gradul de conlucrare psihomotrică a forţelor interioare. În forul intim al ostaşului există o conectare, o legare a elementelor într-un conţinut nou, spre esenţializarea ideii ( mesajului, ordinului primit), în virtutea căreia se economiseşte timp şi forţă. Astfel înţelegerea şi însăşi asimilarea unui conţinut ostăşesc devin mai lesnicioase şi mai valoroase. Prin conexiunea psihosocială, informaţiile din luptă – fluxul – provoacă potenţialul dinamic uman. Discernământul luptătorului activează selectând şi asimilând pentru crearea sintezei, adică refluxul, cu care acţionează în luptă. Acest reflux este aportul strict personal al ostaşului în procesul de continuă integrare a lui în efortul colectiv. Aportul poate fi, desigur, şi creator; viaţa o dovedeşte. Într-un dispozitiv de luptă, de pildă, propunerea mitraliorului X de a prelua el flancarea stângii sectorului său şi adoptarea ideii în planul de foc înseamnă un reflux. El provine din fluxul microuniversului de luptă. Conştientizarea motivaţiei tactice duce la adoptarea ideii, adică obiectivarea ei, intrarea în patrimoniul colectivităţii luptătoare, în istoricul poziţiei de luptă.
Latura pedagogică a problematicii de formare a luptătorului cere (din timpul instruirii) ca prelucrările ce au loc în forul intim să fie şi o mistuire a tot ce s-a receptat astfel încât elementele ostăşeşti asimilate să intre în seva personalităţii sale. În acest fel, viaţa ostăşească se oglindeşte în personalitatea militară şi indică unitatea căreia îi aparţine. Am putea spune, din acest punct de vedere, că soldatul şi gradatul voluntar primesc de la mediul militar influenţe substanţiale, în mult mai mare măsură decât oferă ei, la rândul lor, mediului militar. Inevitabil, procesul este bilateral, dialectic şi nu trebuie să neglijăm faptul că orice mediu militar este o esenţă obiectivă a convieţuirii ostăşeşti. Destul să privim în jurul nostru pentru a ne da seama că eu, insul, în această enormă panoramă de valori sunt învestit cu o funcţie socială. Ca să traducem practic această idee, să ne amintim de vârstnicul trecând pe lângă cazarmă şi spunând :„aici am fost şi eu angajat”. Faptul că acolo s-a pregătit pentru apărarea ţării i-a lăsat urme puternice şi îi dă mândria să se mărturisească spre a sublinia înrudirea lui cu cei ce l-au urmat, formă a solidarităţii cetăţeneşti. La fel cum îl putem auzi pe constructorul care lăsând în urma lui hidrocentrala de pe Dunăre spune: „Aici este munca mea !” Există un flux, dinspre exterior (mediu) către dinamismul interior al ostaşului, şi un reflux, în sens invers. Se înţelege că cu cât fluxul este organizat mai bine, cu atât selectarea din partea subiectului este înlesnită şi procesul de prelucrare devine prin asimilare mai rodnic.
