Strategia şi tactica descurajării


        În cazul unei agresiuni prin surprindere, pentru statul lovit, importante sunt primele momente când se încearcă zdruncinarea moralului populației. Se vizează asaltul entropic asupra spiritului. Populația chiar dacă nu cedează, totuși o slăbire a potențialului  psihic combativ este de așteptat. Preîntâmpinarea unei astfel de situații revine educației, ca una ce are ca obiectiv permanent fortificarea moralului. Ruperea echilibrului moral al populației ar putea explica şi cauza șocului. Dacă din primul moment strategic-tactic se intervine oportun și eficace, atunci entropia poate fi evitată.

        În cazul unei agresiuni, forul intim omenesc consumă energie psihică; împrospătarea vine din umanul ființei, fapt ce trebuie avut în vedere de pedagogia socială. Izvorul de împrospătare a psihicului îl poartă fiecare. Nu prin ordine, ci prin imbold se înfierbântă constelările interioare. După cum vaporii de apă, aerul, ca fluide elastice, când sunt închise și încălzite își măresc presiunea în funcție de temperatură, tot așa încordarea prin constelare psihică produce tensiune potențialului. Diferențierile tensionării, de la un moment la altul, depind de cele ce se întâmplă în mediu și de aici nevoia de a ne da seama de desfășurarea (apărarea) evenimentului și evoluția energiei umane pentru ca intervențiile noastre (psihoterapeutice) să fie cu efect. În acest sens, distingem conștientizarea forței de rezistență prin organizarea interiorului uman, prin însușirea unor sensuri diriguitoare comportamentului. Acest lucru (valabil atât la cetățenii ce suportă un bombardament, cât și la soldații de pe front) este mai repede posibil în măsura în care apărătorii dispun de o evoluție structurală a umanului și se străduiesc să știe pentru ce se sacrifică. Restrângând problema la front și reținând faptul că orice proces psihic implică frământări ușoare ori mai pronunțate, rezultă că în practica luptei vom întâlni fenomenul descurajării la o scară mai mică, să-i zicem tactică. Astfel, în cazul unui atac nereușit, avem trecerea de la starea optimistă la alta de amărăciune, de la un potențial ridicat la altul scăzut, iar rememorarea necesită încordări, tensionări ce sunt stimulate de comandant.

        În câmpul tactic, în urma unui eșec operativ, revenirea de la starea de tulburare a interiorului uman la nivelul obișnuit al potențialului este posibilă printr-o terapeutică sociopsihică. Remontarea unui moral se realizează prin efort educațional în scopul anihilării descurajării. Dovadă că, cu cât cheltuiala de energie umană este mai mică decât s-a prevăzut pentru atingerea scopului, cu atât eficiența educației devine practic mai valoroasă

Acest articol a fost publicat în Coordonate psihopedagogice ale educatiei ostasesti. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *