Traumele psihice în contextul luptei

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

[…]

Generarea traumelor psihice este favorizată de situaţiile neprevăzute, ele fiind în concordanţă cu stresul, însă reprezintă un cu totul alt aspect de categorie psihologică.

Aşa cum bătălia este o permanentă încleştare de fulgere şi trăsnete, şi sufletul ostaşilor se află într-o teribilă dispută de forţe lăuntrice, marcate cu perseverenţă de mediul luptei. Din aceste ciocniri se nasc perioadele de izbucnire conştientă a lăuntrului sub acţiunea unui agent cu valoare traumatizantă. Nu e vorba de rolul unui agent stresant cu valoare de stimul, ci de o intervenţie dură asupra straturilor psihice ale personalităţii ostăşeşti, surprinse într-un moment în care rezistenţa acestuia îşi exercită inhibiţia.

De altfel, este probabil ca în anumite momente din cursul luptelor să se producă o dereglare bruscă a conştiinţei, care să lezeze prezenţa de spirit, capacităţile de conducere şi stăpânirea de sine a luptătorului. Traumele psihice nu sunt stări, ci fenomene de eclipsă momentană ale personalităţii. Cum bătălia mai poate fi concepută şi ca un complex de şocuri psihice şi de altă natură din punctul de vedere al forţei combatante, trauma psihică apare ca unitate de măsură în evaluarea gradului de dificultate a bătăliei în raport cu condiţia morală a masei combatante.

Îşi păstrează, însă, neatinsă calitatea în acest caz stăpânirea de sine. Ea este o calitate comportamentală, educabilă şi de dorit în clipele de declanşare a traumelor psihice. Dacă una din proprietăţile fundamentale ale organismului este tendinţa de a restabili echilibrul psihic, stăpânirea de sine arată valoarea raţională şi de autocontrol a constelării energetice ostăşeşti.

Educaţia rezistenţei ostaşilor la traumele psihice nu trebuie săvârşită decât sub aspectul unor norme clar definite. Traumele psihice nu pot fi evitate întotdeauna. În schimb, dacă straturile de conştiinţă şi sensibilitate ale personalităţii şi-au păstrat intacte însuşirile lor, valoarea traumei este, în ultimă instanţă, cu sprijinul climatului colectiv, îndreptată spre sensul general de luptă şi nu poate apărea ca o disfuncţionalitate cu amprente severe în acţiunea masei ostăşeşti.

[…]

Extras din „Fundamente psihologice ale luptei armate”Editia a II-a revăzută si adaugită, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare, Bucureşti, 2007

Acest articol a fost publicat în Fundamente psihologice ale luptei armate. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *