Psihologia recrutului sinucigaş

 

Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x

Pentru început, plecând de la atentatele sinucigaşe din dimineaţa zilei de joi, 7 iulie, din Londra, vom face o analiza psihologică asupra celor patru tineri care au fost recrutaţi şi programaţi să ucidă cu sânge rece oameni nevinovaţi. Cuvintele-cheie folosite pe parcurs sunt: recrut sinucigaş, atentat, analiza psihologică, profil, instrucţie, îndoctrinare.

Să analizăm mai întâi profilul recrutului sinucigaş. Cei patru tineri provin din familiile unor imigranţi pakistanezi cu rădăcini ultraislamiste. Părinţii acestor tineri au dat dovadă de mai multe ori de extremism şi tendinţe anti-americane şi anti-britanice. La aceste familii, ura şi formele violenţei s-au materializat sub forma unor comportamente agresive definite prin intensitate şi un caracter irepresibil, atunci când au fost declanşate. Se pare că cei patru tineri şi-au anihilat facultăţile cognitive şi mecanismele defensive pentru a-şi atinge scopul propus, nelăsând cale de întoarcere.

S-au pus întrebări privitor la pasul sinucigaş al celor patru tineri. Cine le-a inoculat ura şi tendinţa aceasta spre moarte? Unde au fost instruiţi să facă asemenea fapte? Ce i-a motivat? Cum au putut deveni recruţi sinucigaşi şi de ce?

Studiile socio-cognitiviste converg spre acele teorii care reliefează o dezvoltare cognitivă din perspectiva culturii, religiei şi conceptelor inoculate de părinţi sau alţi tutori de care aparţin subiecţii la vârste mici. Schaffer (2005) relata că participarea ghidată este o procedură prin care adulţii îi ajută pe copii să achiziţioneze cunoştinţe, proceduri şi alte premise pentru a rezolva diferite probleme prin colaborare, participare observaţională sau vicariantă.

Aşadar, ne determină să înţelegem că aceşti patru tineri sunt o copie fidelă şi programată a acestor părinţi care le-au dat viaţă pentru o faptă criminală. Acelaşi autor mai face o remarcă, în sensul că primii tutori ai unui copil sunt de regulă părinţii şi că ei utilizează o mare diversitate de modele comportamentale pentru dobândirea unor acte. Din aceasta cauză, sintagma participării ghidate este des folosită pentru a arăta, pe de o parte atragerea atenţiei asupra reciprocităţii procesului de instrucţie, iar, pe de alta, subliniază rolul subiectului la vârsta mică drept ucenic al părinţilor, care reprezintă competenţa, superiorul.

Vom face în continuare un profil de identificare a acestor patru tineri, potrivit ultimelor informaţii, pentru a pune în evidenţă mobilul crimei, extremismul-islamic.

Shehzad Tanweer – un tânăr extrovertit în vârsta de 22 de ani, pasionat de literatură religioasă şi de istoria tristă a religiei islamice. A dat mereu dovadă de obedienţă şi respect faţă de cultura islamică. Era adesea impulsiv, iritat şi tulburat când venea vorba de evrei şi americani. Una din percheziţiile de luni, 11 iulie, a avut loc la locuinţa lui. Vecinii nu îl mai văzuseră de câteva zile. Unul dintre ei l-a descris drept „un tânăr de treabă, care se dădea în vânt după fotbal şi cricket, dar extrem de religios„.

Hasib Hussain, în vârsta de 19 ani, fusese dat dispărut de familie în dimineaţa zilei de 7 iulie. Poliţia afirma că el s-a aflat la bordul autobuzului care a explodat în Londra. O colegă de şcoală îl descrie drept un băiat de echipă, un manager foarte bun şi că spunea adesea că „Nu este britanic, ci este pakistanez„. Era între cele două culturi, pe de o parte milita pentru cultura şi religia islamică, iar pe de alta îmbrăţişa modernismul englez („păcatul vestului”).

Mohammed Sadique Khan, în vârsta de 30 de ani, introvertit şi adesea necomunicativ. Nu a prea avut prieteni, religia islamică fiindu-i „companion” şi refugiu psihic.

Al patrulea tânăr încă nu a fost găsit şi nici nu există informaţii relevante cu privire la el.

În concluzie, când vorbim de acte sinucigaşe este bine să căutam profilul acestora pentru a găsi cauzele şi mobilul crimei. Nimeni nu-şi poate permite să ocolească cauza şi originea acestor tendinţe criminale. De aceea este recomandat să privim dincolo de efectele de halou şi de elementele de dezinformare din mass-media.

Nu lipsită de importanţă este şi îndoctrinarea recrutului sinucigaş. Din câte se ştie despre cei patru tineri deturnători este evident că nu erau tipul obişnuit de islamişti neorganizaţi pe care îi vedem în conflictele afgane, cecene sau kashmire. Erau tineri care începuseră să susţină formele religioase şi obiceiurile specifice islamiştilor. Adoptaseră o atitudine mai profundă faţă de religia islamică şi pledau pentru o «luptă sfântă».

Aşadar, nu este exclusă îndoctrinarea constantă, cel puţin în zilele dinaintea operaţiunii. Putem de asemenea presupune că pentru succesul unei operaţiuni atât de complicate era absolut necesar ca măcar câtorva dintre deturnători să le fi fost anunţată cu exactitate misiunea doar în ultimul moment. Acest aspect poate explica lipsa scurgerii de informaţii către agenţiile de securitate din Anglia şi faptul că nu a existat nici o avertizare despre un atentat iminent.

Se poate de asemenea explica în acest mod şi motivul pentru care misiva scrisa de mână pare să fi fost redactată, dictată sau copiată în ultimul moment pentru a face faţă cu succes.

Desfăşurarea proceselor decizionale la cei patru tineri pentru a ucide a reliefat forţa religioasă la care au fost expuşi timp îndelungat sub impactul ideii de a „îndepărta răul”.

Spălarea minţii cu informaţii de natură politico-religioasă poate asigura oricând pregătirea unui recrut sinucigaş astfel încât să fie gata de atac şi crimă fără şovăire.

Dintre formele şi procedeele de îndoctrinare a recrutului sinucigaş cele mai importante sunt:

  • – dezinformarea, folosită pentru anihilarea nivelurilor de conştiinţă, a atitudinii şi solidarităţii cu societatea civilă;
  • – manipularea informaţiilor prin acele prelucrări care convin şi programează recrutul pentru a face faţă atacului;
  • – răspândirea de zvonuri;
  • – procedee de explorare a stărilor de nostalgie (dacă este cazul);
  • – exacerbarea instinctului de autodistrugere;
  • – exacerbarea calmului şi a modului de infăţişare judicativă;
  • – încercări de compromitere;
  • – încercare de corupere.

E posibil ca viitoarele operaţiuni islamiste să se desfăşoare mai degrabă pe teritorii vestice decât în tabere teroriste străine, şi ele vor fi înfăptuite de o infrastructură de „terorişti programaţi” din interiorul comunităţilor musulmane din Vest. Vom folosi spre exemplificare un material dat mass-media de către FBI în urma atentatelor sinucigaşe în 11 septembrie 2001. Iată o îndoctrinare premergătoare atacului sinucigaş din acea zi.

Ultima noapte

Angajament de supunere în faţa morţii şi de reînnoire a intenţiei.

1. Cunoaşterea la perfecţie a planului şi anticiparea reacţiei sau rezistenţei din partea inamicului.

2. A citi şi a inţelege bine capitolele Al-Anfaal şi At-Tarobah [sau capitolele 8 şi 9 din sfântul Coran]; a înţelege foarte bine conţinutul şi sensurile lor şi ceea ce Allah a pregătit pentru credincioşi, fericirea eternă a martirilor.

3. Reamintiţi-vă voi înşivă să ascultaţi şi să vă supuneţi în acea noapte, pentru că veţi avea de înfruntat situaţii critice, care cer supunere şi obedienţă strictă (100%). Voi trebuie să vă îmblânziţi sinele şi să îl faceţi să înţeleagă şi să-l convingeţi şi să-l stimulaţi în conformitate cu scopul. Prea Înaltul spune: „supuneţi-vă lui Allah şi trimisului său şi nu vă certaţi între voi, şi fiţi uniţi, altfel veţi eşua şi puterea voastră se va risipi, şi fiţi răbdători, pentru că Allah este cu cei care sunt răbdători„.

4. Rugaţi-vă de multe ori în toiul noptii lui Allah pentru victorie şi putere şi pentru o cauză sigură şi cereţi facilitarea circumstanţelor şi acoperire.

Menţionaţi numele Domnului de multe ori şi să ştiţi că cel mai bun mod de a-l rosti este recitarea şi citirea Sfântului Coran şi asupra acestui fapt învăţaţii au fost unanim de acord, după câte ştiu eu. Şi este suficient pentru noi că este Cuvântul Domnului cerurilor şi al pământului pe care îl veţi întâlni.

Curăţaţi-vă inimile şi purificaţi-le de nenorociri şi uitaţi complet de lucrul care se numeşte viaţa lumească, pentru că timpul jocurilor a trecut şi adevărata promisiune a sosit, cât de mult am irosit din anii timpului nostru pe care ar fi trebuit să-l utilizăm oferindu-ne obedienţa şi apropierea.

Veseliţi-vă, căci timpul rămas între voi şi nunta voastră e doar de câteva momente, după care veţi începe viaţa fericită şi satisfăcătoare a fericirii eterne alături de Profeţi şi de adevăraţii credincioşi şi de martiri şi de oamenii buni, şi ce companie bună oferă ei, cei între care merită să vă aflaţi. Să cerem Domnului din harul lui şi să fim optimişti datorită Profetului, pacea să fie cu el (îi plăcea optimismul în tot ce facea).

5. Apoi amintiţi-vă foarte bine, în cazul în care sunteţi puşi într-o dilemă, cum să vă comportaţi şi să fiţi fermi. Să ştiţi şi să vă amintiţi că ceea ce vi se va întâmpla va fi ceea ce trebuie să se intample. Şi ce nu s-a întamplat nu trebuia să se întâmple. Şi această dilemă creată de Dumnezeu, cel mai mare şi fericit, de a vă ridica statutul şi de a vă ierta păcatele, să ştiţi dar că e o chestiune de minute şi apoi totul va fi clar cu permisiunea lui Dumnezeu. Cele mai bune urări sunt pentru cel care a câştigat cea mai mare recompensă a Domnului, cel Preamărit, care spune „crezi că vei intra în paradis fără ca Allah să ştie pe cei care au luptat şi pe cei răbdători?„.

6. Reamintiţi-vă ce spune Domnul, Preamăritul: „Şi tu aşteptai moartea înainte ca ea să vină la tine, tu ai vazut-o în timp ce o căutai…„; şi după aceasta amintiţi-vă: „Într-adevăr multe grupuri mici îl vor invinge pe cel mare, cu permisiunea lui Dumnezeu…„. Şi el spunea: „Dacă Domnul te face victorios, nimeni nu te va putea cuceri. Şi dacă El te face să pierzi, cine e cel care te va face învingător în afara lui Dumnezeu? şi credincioşii depind de Dumnezeu.

7. Reamintiţi-vă de rugaciuni, voi şi fraţii voştri, şi înţelegeţi-le (rugăciuni de dimineaţă şi de seară, rugăciuni pentru patrie – rugăciuni pentru acel loc, rugăciuni pentru întâlnirea cu inamicul etc.).

Rugaţi-vă pentru propriul suflet, geantă, haine, cuţit, lucrurile voastre, oricare ar fi acestea, paşaportul şi toate hârtiile voastre.

8. Verificaţi-vă armele, înainte de decolare şi înainte de a intra în acţiune, şi „Fiecare dintre voi să-şi ascută cuţitul şi să-şi ucidă animalul şi să-şi aducă uşurare şi alinare prin măcelul său înainte de călătorie. Strângeţi-vă hainele pe voi. Aceasta este medalia vrednicilor predecesori, fie ca Domnul să fie mulţumit de toţi. Ei obişnuiau să-şi strângă hainele înainte de luptă, puneţi-vă şosetele, legaţi-vă bine încălţămintea ca să nu o pierdeţi. Toate acestea sunt cerute de Domnul care este protectorul nostru şi el este cel mai bun sfătuitor„.

9. Faceţi-vă rugăciunile de dimineaţă în grup şi gândiţi-vă la răsplata în timp ce recitaţi ruga smerită şi nu ieşiţi din apartament decât după ce v-aţi făcut spălarea spirituală.

Pentru că îngerii cer fericire pentru voi atâta timp cât vă faceţi spălarea. Şi ei fac rugăciuni pentru voi. Şi citesc vorbele Domnului: „Credeţi că Noi v-am creat în van?” (capitolul credincioşilor) [capitolul 23 în Coran].

În concluzie, acestea sunt câteva metode de îndoctrinare şi pregătire psihofiziologică pentru o bună „spalare de creier” a subiectului privind o nouă programare a atentatului sinucigaş.

Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x

Acest articol a fost publicat în Psihologia terorii şi teroarea psihologică.... Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *