Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x
Vom încerca în acest capitol să analizăm succint raportul dintre terorismul contemporan şi politică, cu consecinţele sale economice, pentru că, în ultimă instanţă, politicul este expresia concentrată a economicului.
„Al-Qaeda”, cea mai recunoscută organizaţie teroristă, datorită atrocităţilor comise de-a lungul timpului, a obţinut prin atentatele de la Madrid din 11 martie 2004 o victorie majoră, influenţând decisiv rezultatul alegerilor care au urmat imediat în Spania. Deşi, până cu câteva zile în urmă, toate sondajele de opinie indicau o victorie covârşitoare a Partidului Popular, aflat de opt ani la guvernare, iată că atacurile teroriste, soldate cu 200 de morţi, printre care şi 18 români aflaţi la muncă în Spania, şi 1 400 de răniţi, au întors în ultimul moment rezultatul, aducând la putere Partidul Socialist.
Mesajul pe videocasetă, prin care „Al-Qaeda” îşi asuma responsabilitatea ultimelor atentate, acuza sprijinul acordat de guvernul de la Madrid intervenţiei militare din Irak şi ameninţa cu noi represalii, în cazul în care se va merge în continuare pe aceeaşi linie.
Deşi în Spania alăturarea ţării la coaliţia condusă de Washington a fost extrem de nepopulară, remarcabilele succese economice păreau să asigure Partidului Popular suficient sprijin pentru obţinerea celui de-al treilea mandat consecutiv. Teama, revolta şi resentimentele provocate printre alegătorii spanioli de masacrul din martie 2004 par să fi determinat însă o creştere bruscă şi emoţională a sprijinului electoral pentru Partidul Socialist, care a promis la vremea respectivă, în campania electorală, că va retrage toţi militarii trimişi în Irak şi Afghanistan, declaraţii făcute în ciuda uriaşelor marşuri de protest, ulterioare atentatelor criminale, şi a nenumăratelor promisiuni solemne de a nu ceda în faţa terorii, acestea dovedindu-se superflue, atâta timp cât oamenii s-au conformat cererilor „Al-Qaeda”.
Nu este de neglijat faptul că atacurile „Al-Qaeda” au avut loc într-o ţară obişnuită cu atentatele puse la cale de ETA vreme de peste treizeci de ani.
Un caz aparte îl reprezintă evenimentele de la Londra, când, în dimineaţa zilei de 7 iulie 2005, au fost activate patru bombe, aproape simultan, ucigând 49 de persoane nevinovate, printre care şi o româncă stabilită împreună cu mama sa în metropola britanică, şi rănind alte zeci. Oamenii au fost şocaţi, uluiţi, speriaţi şi totodată frustraţi datorită acestor atentate. Ziarele din toată lumea (Le Figaro, Liberation, El Pais, ABC, El Mundo, Nepszabadsag etc.) au considerat atentatul terorist ca pe un rău deliberat.
Premierul britanic Tony Blair a vorbit în ziua atentatului despre sentimentele pe care le-a trăit în ultimele zile, de la imensa bucurie provocată de vestea că Londra a fost aleasă drept gazdă a Olimpiadei din 2010, până la momentul când Londra a fost ţinta mai multor atentate cu bombă. Premierul a mai declarat că liderii mondiali trebuie să combată întâi cauzele terorismului (???), pomenind şi de modalitatea îngrozitoare în care adevărata credinţă a Islamului a fost răstălmăcită şi că trebuie create condiţii în care oamenii de diferite credinţe să se poată înţelege şi să poată fi rezolvate problemele Orientului Apropiat.
„Toţi cei afectaţi – a declarat în continuare Blair – vor avea nevoie de mult timp ca să-şi revină atât pe plan emoţional, cât şi pe plan fizic. Acelaşi lucru se poate spune şi despre familiile îndoliate ale celor ucişi. Teroriştii vor să ne supună, să ne distrugă valorile umane şi să creeze haos, şoc şi groază la nivel mondial, pentru a-şi îndeplini cerinţele criminale. Prin teroare şi ură au intenţia de a ne umili, frustra şi intimida. Au dat dovadă de toate acestea prin cele mai cumplite atentate sinucigaşe la nivel mondial.
A venit vremea să spunem „NU„ terorii!! Este timpul ca orice guvern să facă o coaliţie urgentă de prevenire şi combatere a terorismului!! Se cere mult curaj şi perseverenţă în prevenirea acestui fenomen. Oferirea de fonduri financiare în acest scop – conchide Blair – este arma cea mai sigură în eradicarea oricărei grupări teroriste, care ameninţă securitatea oamenilor şi pacea în lume„.
Extras din „Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare „Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x
