Delimitări conceptuale

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Orice grup este compus din indivizi, a căror conşiinţă despre ei înşişi, în mod obişnuit, îi împiedică să vadă ceea ce este în comportamentul lor reflexul felurilor de a acţiona ale grupurilor de apartenenţă.
Există o obişnuinţă a noastră, ca indivizi, de a considera grupurile drept „ agregate de indivizi” şi să nu sesizăm grupul ca o fiinţă care are viaţa ei proprie, opiniile sale, reacţiile sale, valorile sale. Marile fenomene colective(panica, revolta, linşajul, emoţiile colective, mişcările mulţimilor) ne apar ca excepţionale, periculoase, deposedând persoana de conştiinţa sa individuală şi distincte de psihologia personalităţii. De fapt, viaţa grupului penetrează în întregime viaţa noastră individuală.
Desigur, prin anumite aspecte, conduitele noastre scapă influenţelor sociale. Prin sistemul trebuinţelor sale, prin caracterul şi motivaţia sa, subiectul uman este altceva decât o reflectare a grupurilor sale primare de apartanenţă.
Totuşi, în ciuda acestor factori de personalitate, nu putem scăpa de influenţa grupurilor ai căror membri suntem. Putem vorbi de societate în general, de apartenenţa noastră la un vast grup cultural, ale căror influenţe modelatoare sunt evidente (influenţa limbii, ideilor, modelelor dintr-o epocă, valorilor unei religii) sau apartenenţa şi influenţa grupurilor militare mici, de tip „subunitate”.
Aşa cum deja anticipam, în primul capitol, „grupul este un sistem de interacţiune socială, prin care subiecţii îşi coordonează reciproc intenţiile şi preocupările, modelându-se unii pe alţii. Fiecare grup se caracterizează printr-o structură configuraţională proprie, care rezultă din interdependenţa statutelor şi rolurilor membrilor din care este format. Astfel, ţinând cont de conţinutul şi funcţiile acestor statute şi roluri putem distinge mai multe variante structurale care se întrepătrund şi se completează reciproc(structura de comunicare, structura decizională şi executivă, structura sociometrică  determinată de distribuţia afinităţilor şi atracţiilor interpersonale)”
Grupurile se constituie în vederea realizării unor scopuri şi rezolvării unor sarcini. Acestei caracteristici îi este proprie o puternică încărcătură motivaţională, ajungând şi direcţionând activitatea şi comportamentul membrilor grupului.
Un „climat de grup” poate influenţa sau schimba conduitele noastre, punctele noastre de vedere, iar pentru un observator neavizat, unitatea personalităţii noastre. Nu este nouă ideea, potrivit căreia aceleaşi persoane pot avea comportamente diferite în funcţie de mediile sociale în care se plasează la un moment dat; răspunsurile şi reacţiile lor variază după „climatele” grupurilor în care se găsesc. Deci, comportamentele observabile ale indivizilor plasaţi în diferite ambianţe de muncă sunt direct induse (determinate) de aceste ambianţe. S-a constatat că nu numai că toţi indivizii plasaţi în aceste condiţii de grup şi de climat reacţionează la fel, ci şi că trecerea de la un climat la altul determină efecte proprii.
Climatul organizaţional depinde de o suită de factori : caracteristicile organizaţiei (structura sa organizatorică, dimensiunea, profilul activităţii, vârsta membrilor organizaţiei, tradiţiile existente), caracteristicile resurselor umane (nivel de pregătire, categorii de vârstă, nivel cultură), stilul de lucru al conducerii organizaţiei.
Nici instituţia militară nu face rabat de la aceste caracteristici generale. Aceasta trebuie privită ca un sistem „tehnic”, care funcţionează ca o înlănţuire de operaţii şi elemente funcţionale ( oameni, tehnică, organizare) şi profesii(arme), dar în egală măsură şi ca sistem „sociouman” compus din indivizi şi grupuri (grupe, plutoane, companiibaterii) aflaţi în proces de interacţiune.
Armata, în general, poate fi privită atât ca instituţie a statului, chemată să gestioneze sub aspect normativ relaţiile dintre membrii societăţii în domeniul apărării naţionale, cât şi ca organizaţie menită să coordoneze activitatea propriilor membri în vederea îndeplinirii misiunilor primite. Ea are model de organizare bazat pe o structură ierarhică şi conducere centralizată (diferenţiere clară între funcţiile de conducere şi cele de execuţie), grad înalt de formalizare internă, nivel ridicat de integrare a membrilor (cerinţe disciplinare stricte), acces selectiv la informaţie.
Există o serie de note comune în definirea climatului organizaţional (indiferent de instituţia de referinţă), dar şi câteva coordonate importante în care trebuie circumscrisă analiza acestui fenomen complex.
La nivelul grupurilor sociale, regăsim, într-o formă sintetică, ansamblul tuturor trăirilor subiective ale membrilor grupului, generate în contextul obiectiv al vieţii de grup. Şi la nivelul unităţilor/subunităţilor militare întâlnim sentimentul comun de apartenenţă la grupul bazat pe conştientizarea comunităţii de scop, sentimentul responsabilităţii colective sau al coeziunii. Deci, caracterul sintetic al climatului psihosocial constă în îmbinarea dintre factorii interni subiectivi şi factorii externi, obiectivi.
Pe de altă parte, climatul mai intervine atât în reglarea internă a grupului, cât şi în compensarea unor fenomene specifice grupului. Valoarea pozitivă a climatului organizaţional într-un grup se răsfrânge asupra acestuia prin creşterea coeziunii grupului, a unităţii şi omogenităţii acestuia, consolidarea stărilor de spirit pozitive, prin minimalizarea manifestărilor individuale şi a tendinţelor de egoism.
O altă caracteristică este aceea a relaţiei stabilităţii şi independenţei în raport cu factorii care generează climatul organizaţional. Odată instalat un anumit tip de climat, acesta capătă o anumită configuraţie particulară în funcţie de factorii care l-au generat şi se menţine relativ constant în contextul constelaţiei acestor factori. Aceştia pot determina modificări în interiorul grupului, însă coordonatele majore rămân aceleaşi. Această caracteristică a relativei stabilităţi şi independenţe a climatului organizaţional este cu atât mai specifică organizaţiei militare cu cât aceasta este mai puţin supusă schimbărilor structurale.
Caracterul generalizat, la nivelul grupului militar de tip „subunitate” este un alt atribut, chiar dacă atitudinea unora dintre membrii grupului, în raport cu unele aspecte care contribuie la generarea climatului, poate fi diferită.

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Acest articol a fost publicat în Sociodinamica grupului militar. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *