Convorbirile şi observaţia psihosocială

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Convorbirile ocazionale sau organizate ale comandantului de subunitate cu subordonaţii oferă un mijloc de informare asupra naturii relaţiilor interpersonale (afectiv-apreciative, de atracţie, respingere şi indiferenţă, de apreciere pozitivă şi negativă) existente în colectiv şi asupra elementelor concrete care le-ar putea explica. Prin intermediul unor astfel de convorbiri,comandantul poate şi trebuie să identifice eventualele raporturi conflictuale dintre membrii grupului, acestea fiind de natură să evidenţieze atât trăsături psihice individuale,cât şi aspecte ale relaţiilor predominante în cadrul grupului. Sub acest aspect, este utilă cercetarea directă sau indirectă şi a atitudinii pe care o au faţă de conflict militarii care nu sunt direct implicaţi în el.
Cu ocazia discuţiilor individuale, comandantul de subunitate va colecta toate părerile şi aprecierile făcute cu privire la starea actuală sau viitoare a grupului, la unele particularităţi şi caracteristici ale lui ca şi referitoare la membrii subunităţii. Este bine ca toate aceste informaţii sintetizate să fie folosite de către comandant în alcătuirea unei „autobiografii” a grupului, adică acea „istorie” a constituirii şi evoluţiei lui, aşa cum a fost trăită şi resimţită afectiv de către membrii săi. Autobiografia grupului poate avea nu numai o valoare diagnostică (evidenţiind situaţii de fapt), dar şi prognostică (deoarece permite anticiparea evoluţiei viitoare a grupului, tendinţele lui de evoluţie).

Observaţia psihologică este la fel de utilă pentru cunoaşterea fizionomiei grupului, ca şi pentru cea a militarilor luaţi separat.
Felul şi motivele relaţiilor interpersonale dintre militari pot fi stabilite de către comandantul de subunitate prin observarea unor aspecte ca : tonul şi conţinutul discuţiilor, al ironiilor şi glumelor, atitudinea faţă de acei militari care încearcă să se sustragă de la îndeplinirea îndatoririlor; reacţia faţă de succesele, eşecurile, greutăţile şi frământările unora, felul în care militarii se grupează în timpul liber şi natura preocupărilor lor.
Relaţiile de apreciere pozitivă şi de simpatie reciprocă pot fi surprinse cu ajutorul unor indici, cum sunt : tendinţa de a acţiona împreună în serviciul sau în afara seviciului, acordarea de ajutor în activitate, petrecerea împreună a timpului liber, folosirea în comun a unor obiecte. Prin analogie cu cele de mai sus, pot fi determinate şi aprecierile negative şi antipatiile reciproce sau unilaterale.
Comandantul are numeroase şi diverse ocazii în care poate să identifice militarii ce se află în „miezul acţiunii”, pe cei care exercită influenţă asupra celorlalţi, participă intens la activitatea comună, tinzând să-şi asume roluri de lideri şi pe cei care se subordonează relativ uşor, spre deosebire de alţii mai pasivi, cu o participare mai redusă la viaţa grupului. Nu este greu de observat autoritatea şi influenţa exercitate de liderii formali asupra colectivului, cei care sunt ascultaţi cu atenţie de către ceilalţi sau, dimpotrivă, pe cei trataţi cu indiferenţă sau chiar ostilitate.
Datele culese prin metoda observaţiei urmează să fie analizate şi interpretate. Interpretarea se poate face imediat după consemnarea datelor sau la anumite intervale, după ce s-a acumulat un anumit cuantum de material faptic. Este indicat să fie folosite ambele procedee.
Fidelitatea datelor observaţiei depinde de capacitatea comandantului de a sesiza cele mai nuanţate manifestări. Faptul că este un observator cu un anumit statut în structura formală a colectivului se impune de asemenea luat în considereţie. Unii subordonaţi vor căuta să apară în ochii comandantului îndeosebi cu ceea ce au pozitiv, să „acopere” părţile nefavorabile, pentru a face o impresie bună; asemenea fenomene de mascare vor crea dificultăţi în intervenţia educativă, mai cu seamă pentru acel comandant care se opreşte la un nivel superficial de cunoaştere, întemeiată pe date sumare, neconcludente.

Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008

Acest articol a fost publicat în Sociodinamica grupului militar. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *