Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
Afirmam anterior că subunitatea militară întruneşte caracteristicile, notele specifice definitorii pentru un grup mic. Pentru a susţine această afirmaţie, vom urmări modul în care câţiva dintre parametrii generali, care circumscriu conţinutul acestui concept, se concretizează la nivelul acestei structuri organizartorice militare.
a) O primă determinantă primară a oricărui grup, inclusiv subunitatea, este numărul indivizilor ce îl compun. Dincolo de simplitatea expresiei aritmetice, mărimea în sine a grupului are consecinţe psihosociale importante. Valorile numerice ale subunităţii variază de la 3-4(grupă) până la 25-30 de militari (pluton). Mărimea în sine a subunităţii influenţează o seamă de procese care au loc în interiorul acesteia, cum ar fi: frecvenţa şi intensitatea comunicării, a contactelor directe; nivelul reciproc de intercunoaştere; viteza şi amploarea procesului de asimilare de noi membri; posibilitatea formării unor reţele distince de relaţii preferenţiale între anumiţi membri ai grupului.
b) Cea de-a doua determinare primară a oricărui grup uman constituit este scopul. Din acest punct de vedere, subunitatea militară face parte din categoria grupurilor cu scop perfect precizat -pregătirea pentru apărarea patriei şi participarea la acţiuni umanitare de menţinere a păcii -, imperativ pentru membrii săi şi constant pe toată durata existenţei sale. Comunitatea scopului reprezintă o notă definitorie pentru grupul militar, întrucât îşi pune amprenta puternic asupra gradului de conştientizare de către fiecare militar a îndatoririlor deosebite ce-i revin în procesul instructiv-educativ. Gradul de subordonare a militarilor unei subunităţi indică polarizarea colectivă, iar eforturile depuse pentru îndeplinirea sarcinilor comune definesc nivelul participării la viaţa colectivă.
c) Natura activităţii este o trăsătură definitorie a grupului militar, care se află într-o strânsă corelaţie cu scopul constituirii sale. Prin specificul său, subunitatea îndeplineşte o gamă largă de acţiuni, bogate în diversitatea lor. Pentru a asigura o eficienţă sporită în îndeplinirea misiunilor încredinţate subunităţii, se vor avea în vedere o serie de factori: acţiunea concretă, practic, procesul prin care se realizează misiunea la nivelul subunităţii; nivelul de complexitate a misiunii şi timpul necesar (durata) pentru realizarea ei; repartiţia optimală a efortului fizic şi psihic pe această durată; tipurile de raporturi interpersonale pe care le favorizează sau defavorizează; mijloacele de influenţare pozitivă (individuală şi colectivă) avute la dispoziţie. Îndeplinirea la timp, integrală şi de calitate a misiunilor la nivelul subunităţii presupune cu necesitate sesizarea evoluţiei concrete a acţiunii (individuale sau în grup), introducerea oportună a corecţiilor impuse de situaţiile concrete care apar, evaluarea corectă a rezultatelor şi, eventual, reorientarea „din mers” a acţiunii, dacă situaţia impune acest lucru.
d) Tradiţiile şi experienţa subunităţii îndeplinesc rolul de premise valorice, care tind să se transmită şi să fie asimilate de către grupul de militari, determinând motivaţia acestuia de a asigura continuitatea prin păstrarea „zestrei” înaintaşilor, fapt ce se concretizează în creşterea nivelului de aspiraţie şi performanţelor ridicate în procesul instructiv-educativ.Astfel , militarii încadraţi în subunităţi cu tradiţie în obţinerea unor rezultate foarte bune la instrucţia pentru luptă pot fi mai lesne motivaţi, antrenaţi în realizarea unor rezultate superioare în procesul de instruire pentru luptă, prin stimularea sentimentului de mândrie şi satisfacţie şi a dorinţei de a fi demni continuatori ai tradiţiilor înaintate. Valorificarea tradiţiilor istorice ale subinităţii, în sensul sădirii în cugetul şi simţirea militarilor a necesităţii şi dorinţei de a le continua, ridicându-le pe noi trepte, superioare, prin propria lor contribuţie, constituie un factor de sporire a eficienţei demersului practic, cu multiple valenţe formativ-educative.
e)Nivelul aspiraţiilor grupului militar reprezintă o caracteristică psihologică proiectivă, ce se defineşte în funcţie de nivelul şi calitatea performanţelor pe care subunitatea îşi propune să le atingă în activitatea sa. Existenţa unei aspiraţii superioare în raport cu un obiectiv eliberează, la nivel psihologic şi chiar fiziologic, o cantitate mai mare de energie pentru atingerea acestuia. Ea decurge din identificarea psihologică deplină cu obiectivul respectiv, căruia i se atribuie, astfel, o importanţă deosebită în sistemul de referinţă al militarului. Se poate afirma, fără teama de a greşi, că de nivelul aspiraţiilor depind, în bună măsură, rezultatele în activitatea de instruire pentru luptă.
Extras din „Sociodinamica grupului militar – o abordare polifuncţională”, Gabriel Dulea, Editura Militara, Bucureşti, 2008
